ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3163/2020

Ședința publică din data de 02 iulie 2020

Asupra prezentei cereri de completare a dispozitivului hotărârii, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2020 în dosarul nr. x/2017 petenta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Constanța a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2022 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât, admițând recursul promovat în cauză, instanța a omis să se pronunțe și asupra cererii recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs (constând în onorariu avocat - 1000 RON), dar și în fond (taxa judiciară de timbru și onorariu avocat).

În privința cheltuielilor de judecată din recurs, petenta a arătat că factura și extrasul de cont care atestă plata onorariului de avocat au fost atașate răspunsului la întâmpinare, iar pentru cheltuielile de judecată din faza procesuală a fondului, dată fiind soluția de rejudecare după admiterea recursului, s-a solicitat a fi avute în vedere înscrisurile doveditoare depuse în ședința publică din data de 15.11.2017.

Cererea petentei de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ.

Examinând cererea de completare a dispozitivului hotărârii, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., indicat drept temei al cererii formulate,: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) din același cod:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă un capăt de cerere accesoriu, iar în măsura în care instanța a omis a-l soluționa, partea interesată are posibilitatea formulării unei cereri de completare a dispozitivului hotărârii astfel pronunțate.

În prezenta cauză, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Constanța a solicitat obligarea intimatului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației la plata cheltuielilor de judecată realizate în recurs.

Prin decizia nr. 2022 din 21 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Constanța împotriva sentinței nr. 254 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Constanța.

Anulează Decizia nr. 6/13.04.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Obligă pârâtul la plata sumei de 1.196.396,54 RON, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de 17.05.2017 până la data plății efective.

Obligă pe intimatul-pârât la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în recurs."

Întrucât la dosar se regăsește și dovada plății onorariului de avocat în cuantum de 1.000 RON (factura nr. x/2015 și extras de cont - filele x), iar în cuprinsul hotărârii au fost reținute incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și culpa procesuală a intimatului, se constată omisiunea instanței de recurs de a se pronunța și asupra acestei componente a cheltuielor de judecată solicitate de recurentă pentru calea de atac promovată.

Pe de altă parte, contrar susținerilor petentei, nu se poate vorbi despre o omisiune similară în privința solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată din dosarul de fond, câtă vreme în cuprinsul aceluiași răspuns la întâmpinare recurenta a precizat expres că se impune "admiterea recursului..., cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată realizate în recurs", instanța neputând acorda altceva sau mai mult decât ceea ce s-a cerut.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 453 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite în parte cererea petentei și va completa dispozitivul deciziei nr. 2022 din 21 mai 2020, în sensul că va obliga intimatul și la plata onorariului de avocat în cuantum de 1000 RON achitat în recurs, respingând cererea de completare a dispozitivului în privința cheltuielilor de judecată de la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte cererea petentei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Constanța de completare a dispozitivului deciziei nr. 2022 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Completează dispozitivul deciziei nr. 2022 din 21 mai 2020, în sensul că obligă intimatul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și la plata onorariului de avocat în cuantum de 1000 RON achitat în recurs.

Respinge cererea de completare a dispozitivului în privința cheltuielilor de judecată de la fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2020.