ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 876/2018

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, (învestită cu soluționarea contestației în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 96/C din 19.09.2016, dată de aceeași instanță) a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția neconstituționalității art. 55 și 58 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de retractare a reținut în esență că petentul a formulat o contestație în anulare sub incidența O.U.G. nr. 80/2013, instanța investită cu soluționarea căii de atac stabilind în sarcina acestuia, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru de 100 RON, conform art. 26 din acest act normativ.

Analizând condițiile prevăzute prin dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu referire punctuală la a treia condiție ce impune ca textul atacat să aibă legătură cu soluționarea litigiului, instanța a reținut că cel în cauză a invocat neconstituționalitatea art. 55 și 58 din O.U.G. nr. 80/2013, după formularea cererii de reexaminare a taxei de timbru stabilită de completul învestit cu soluționarea contestației în anulare și chiar după soluționarea acestei cereri de către un alt complet, conform încheierii din 28.09.2017 a Curții de Apel Constanța.

Mai mult, se arată, solicitarea de sesizare a "forului constituțional" a fost depusă la dosar, după ce s-a complinit de către contestator cerința timbrajului, la data de 22.11.2017 cu chitanța nr. x, și s-a stabilit suma de 90 RON, aferentă sumei datorate.

Așadar, se conchide, demersul inițiat de contestator nu întrunește și cerința ca de textele atacate să depindă soluționarea pe fond a cauzei, atâta vreme cât aceasta nu mai este tributară, în niciun fel, chestiunii timbrajului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal contestatorul A. care, invocând dispozițiile art. 29 (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, incident în cauză, critică încheierea pronunțată la data de 8 ianuarie 2018, de Curtea de Apel Constanța, după cum urmează:

- instanța a soluționat greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin interpretarea eronată a dispozițiilor art. 29 (1) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, se arată, soluționarea pe fond a cauzei este tributară chestiunii timbrajului, contrar celor susținute de instanță, excepția invocată prin notele scrise depuse la termenul din 27.11.2017, fiind "elementul " care împiedică instanța să pășească mai departe în dezlegarea litigiului, tocmai datorită modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de contestație în anulare ce face obiectul dosarului.

- trebuie avut în vedere și "modul contradictoriu" în care completul investit cu soluționarea cererii de reexaminare, a stabilit taxa aferentă cererii de contestație în anulare, inclusiv "modul contradictoriu" în care a fost stabilită taxa de timbru, aferentă recursului.

- având în vedere calea " atipică " a reexaminării, care se judecă fără citarea părților, nu era posibil a se dezbate în contradictoriu cu celelalte părți, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, "relevanța" excepției de neconstituționalitate, nu era în niciun fel afectată, atâta vreme cât s-a criticat, ca fiind nelegal, modul de stabilire al cuantumului taxei judiciare de timbru.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a se respinge, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 29 (1) din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, în forma în vigoare la data pronunțării încheierii atacate, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Atât în practica constantă a instanțelor, cât și în doctrină, s-a arătat că excepția trebuie ridicată într-un moment al procesului în care relevanța sa să poată fi apreciată, pe baza stării de fapt și a probelor administrate.

Ca atare, o excepție de neconstituționalitate invocată prematur sau tardiv, poate fi privită ca "irelevantă".

În cauză, este de analizat dacă cea de-a treia condiție impusă de textul mai sus citat, respectiv legătura cu soluționarea cauzei, este îndeplinită.

Astfel, se reține că după formularea de către recurent a contestației în anulare împotriva deciziei nr. 96/C din 19 septembrie 2016, dată de Curtea de Apel Constanța, s-a dispus obligarea celui în cauză la plata sumei de 90 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, în completarea sumei de 10 RON, depusă concomitent cu declanșarea demersului judiciar.

Cererea de reexaminare formulată de contestator împotriva acestei măsuri, a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea din 28 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2017 al aceleiași instanțe, reținându-se că, din perspectiva principiului tempus regit actum, se aplică dispozițiile legii noi sub imperiul căreia a fost formulată cererea, respectiv O.U.G. nr. 80/2013, art. 26.

Ulterior tranșării acestei chestiuni, legate de cuantumul taxei judiciare de timbru datorată, la 22 noiembrie 2017, contestatorul a înțeles să achite diferența de plată, consemnând suma de 90 RON, cu chitanța nr. x (a se vedea f. 30-31 Dosar nr. x/36/2017 al Curții de Apel Constanța, secția civilă).

Prin notele scrise depuse, la 24 noiembrie 2017, cel în cauză a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 și 58 din O.U.G. nr. 80/2013, pe considerentul încălcării principiului egalității în drepturi, consfințit de art. 16 alin. (1) din legea fundamentală.

S-a arătat că, prin chiar prevederile art. 55 din acest act normativ, pentru cererile și acțiunile introduse, până la intrarea lui în vigoare, taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.

Rezultă, din cele mai sus expuse, că demersul contestatorului în sensul sesizării instanței de contencios constituțional, a fost inițiat, ulterior momentului soluționării cererii de reexaminare, de către un alt complet decât cel care a dispus în legătură cu cuantumul taxei judiciare de timbru, deci după ce această chestiune a fost deja tranșată, printr-o altă hotărâre.

Ca atare, așa cum corect s-a reținut prin încheierea recurată, nu se mai poate susține că, de textele atacate ca fiind contrare Constituției, depinde soluționarea pe fond, a cauzei, în condițiile în care soluția nu mai era tributară, la data formulării excepției, chestiunii timbrajului.

Cum, problema modului de aplicare a textelor legale vizând timbrajul cererii, fusese deja statuată definitiv, la momentul formulării excepției de neconstituționalitate, se constată că nu este îndeplinită cea de-a treia condiție dedusă din dispozițiile art. 29 (1) al Legii nr. 47/1992, republicată, respectiv, ca de norma legală ce se pretinde a fi contrară legii fundamentale, să depindă dezlegarea litigiului.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. prin mandatar B. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/36/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2018.