ÎCCJ, Decizia nr. 90/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București

Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, îndreptată prin încheierea din 5 aprilie 2017, pronunțate în Dosarul nr. x/2015.1, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus următoarele: respinge, ca inadmisibile, cererea de recuzare a tuturor completelor de recurs ale Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și cererea de recuzare a doamnei judecător A.; respinge, ca inadmisibilă, nulitatea soluției de respingere a reexaminării taxei de timbru aferente cererii de recuzare a completului nr. 1; suspendă judecata cererii de recuzare a completului nr. 1 până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sesizare dispusă prin încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

II. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București. Derularea procedurii judiciare în recurs. Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă

Împotriva încheierii menționate la pct. I a declarat recurs petentul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. 33597/3/2015/a1.1.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost propusă soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport de împrejurarea că a fost declarat înainte de pronunțarea hotărârii pe fond.

Prin Încheierea din 4 octombrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 12 iunie 2017, petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013, arătând că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, art. 52 și art. 53 din Constituție. Dispozițiile legale criticate reprezintă o încălcare a principiului obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, întrucât prin taxele prohibitive stabilite, calea de atac a recursului devine ineficientă, iar prin intermediul unei ordonanțe de urgență se anihilează o normă superioară cuprinsă într-o lege organică, respectiv în C. proc. civ. Stabilirea unor taxe prohibitive încalcă egalitatea în drepturi a părților, în raport cu alte persoane care nu sunt obligate la plata acestora, dreptul la un proces echitabil și dreptul de a fi ascultat într-o cerere de recurs, dreptul la apărare, principiul contradictorialității, al egalității de șanse și al justei echități, garantate și de dispozițiile art. 6 alin. (1) și de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Stabilirea unei taxe judiciare de timbru prohibitive constituie o restrângere a dreptului său, nefiind necesară într-o societate democratică, nefiind impusă de niciuna din situațiile permise, prevăzute de art. 53 din Constituție, nu este proporțională cu situația care a determinat-o și aduce atingere substanței dreptului.

La 2 noiembrie 2017, petentul B. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

În cuprinsul punctului de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, petentul B. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că această dispoziție legală limitează criticile la care poate fi supusă hotărârea instanței de fond doar la normele de drept material și, în consecință, încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

La 14 martie 2018, petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ., apreciind că aceste texte legale sunt ineficiente în măsura în care nu prevăd nicio modalitate de reglementare a soluționării excepției incompatibilității absolute, calificată, eronat, de instanța a cărei încheiere se atacă drept o cerere de recuzare. În motivarea cererii, recurentul a arătat, în esență, că excepția invocată încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât toate persoanele care invocă incompatibilitatea absolută, calificată de instanțe drept o cerere de recuzare, sunt discriminate prin aplicarea unui regim juridic nefavorabil, ale art. 21 din Constituție, privind dreptul la un proces echitabil, prin îngrădirea dreptului părților de a fi judecați de magistrați incompatibili și ale art. 52 din Constituție, întrucât în măsura încălcării dreptului și a interesului legitim, părții nu i se va mai recunoaște paguba ce i s-a produs, iar repararea acesteia devine imposibilă.

La 20 martie 2018, recurentul B. a solicitat admiterea cererilor de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecații recursului până la pronunțarea Curții Constituționale.

Prin Încheierea din 20 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus următoarele:

- admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul B. și sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

- respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013, formulată de petentul B., neavând legătură cu soluționarea recursului în completul de filtru, față de actualul stadiu procesual;

- respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de petentul B., neavând legătură cu soluționarea recursului în completul de filtru, față de soluția propusă prin raport;

- în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendă judecata recursului până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererilor menționate de sesizare a Curții Constituționale, instanța a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința legăturii dintre dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în completul de filtru, reținând, în esență, argumentele arătate în continuare.

În raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța a examinat condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând considerentele arătate în continuare.

Dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 nu au legătură cu soluționarea recursului în completul de filtru, în actualul stadiu procesual, problema timbrajului fiind definitiv tranșată anterior în cererea de reexaminare a taxei de timbru. Textele legale criticate ca neconstituționale puteau avea incidență, eventual, în soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în prezentul dosar, care a fost respinsă prin Încheierea din 15 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Dispozițiile art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea recursului în completul de filtru, față de soluția propusă prin raport numai în măsura în care se va trece peste excepția de inadmisibilitate a recursului și se va pune problema analizării pe fond a incidenței textelor legale criticate și a constituționalității lor.

III. Recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă

Împotriva încheierii menționate la pct. II.5 a declarat recurs B. în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul invocă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aplicabil în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 au legătură cu soluționarea cauzei. În susținere, recurentul arată că Înalta Curte a fixat în mod greșit taxa de timbru, iar ulterior a diminuat-o la jumătate, fără a se pronunța asupra excepției ridicate. Astfel, se afirmă că este contradictorie motivarea din încheierea atacată în sensul că aparținea competența completului care s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar nu completului care a pronunțat încheierea recurată. Sub acest aspect, recurentul mai arată că, în punctul de vedere asupra raportului, a menționat aceste aspecte și a solicitat instanței să analizeze excepțiile invocate anterior.

Subsumat aceluiași motiv de recurs, recurentul susține că instanța care a pronunțat încheierea atacată nu a motivat în mod efectiv de ce dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Susține recurentul că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au legătură cu soluționarea cauzei, fiind invocate în recursul ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunțată încheierea atacată.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică încheierea recurată pentru faptul că nu cuprinde nicio motivare din punctul de vedere al dreptului material, lipsă suplinită de instanță prin raportare la norme de drept procedural, reținând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

IV. Considerentele Înaltei Curți

În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în care se verifică aprecierea instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, examinând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, chestiunea de drept supusă dezlegării vizează îndeplinirea condiției prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ca dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Circumstanțele litigiului expuse în precedent relevă faptul că excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate în faza recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul procedurii de filtrare, în care, prin raportul asupra admisibilității în principiu, a fost propusă, sub rezerva îndeplinirii de către recurent a obligației de plată a taxei de timbru, soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că recurentul și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, completul de filtru avea de examinat admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. în raport cu soluția propusă prin prisma dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului [...]", dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. au legătură cu soluționarea litigiului în faza recursului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. De altfel, prin încheierea atacată, instanța a admis cererea petentului și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor respective.

În aceste condiții, întemeiat s-a reținut în încheierea atacată că nu au legătură cu soluționarea recursului în cadrul procedurii de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ. și în raport cu soluția propusă prin raport celelalte dispoziții contestate de recurentul B. pe calea excepției de neconstituționalitate, respectiv dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, este corectă aprecierea instanței în sensul că dispozițiile contestate din O.U.G. nr. 80/2013 nu au legătură cu soluționarea recursului în contextul expus, acestea având eventual legătură cu soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost soluționată cu caracter definitiv anterior, prin Încheierea din camera de consiliu de la 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.1. Pentru aceste considerente, Completul de 5 judecători reține că sunt lipsite de temei criticile recurentului în sensul că ar fi contradictorii considerentele expuse în această privință în încheierea atacată.

De asemenea, Completul de 5 judecători, în deplin acord cu instanța care a pronunțat încheierea recurată, reține că, în circumstanțele expuse, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea recursului în procedura de filtrare în raport cu soluția din raport, completul de filtru urmând a examina recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., iar nu în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecință, numai în ipoteza reglementată de art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în care recursul nu ar putea fi soluționat potrivit art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., iar completul de filtru ar pronunța o încheiere de admitere în principiu și ar fixa termen de judecată pe fond a recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar deveni incidente și ar avea legătură cu soluționarea litigiului în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Pentru aceleași considerente, nici dispozițiile art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea recursului în completul de filtru în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.C. proc. civ. și în raport cu soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, propusă prin raport în considerarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Completul de 5 judecători constată că, în considerentele încheierii recurate, sunt expuse argumentele pentru care au fost respinse cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ridicate de petentul B., instanța realizând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că vor fi înlăturate criticile formulate de recurent sub acest aspect.

Pentru toate considerentele expuse, se reține legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 și art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Încheierii din 20 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2015.1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV