ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea De Apel București, Consiliul de Disciplina din Cadrul Camerei Executorilor de pe lângă Curtea de Apel București, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Comisia Superioara de Disciplina din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din Romania, anularea Hotărârii nr. 09 din 27.04.2016 pronunțate in dosarul nr. x/2016 de către Comisia Superioara de Disciplina a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din Romania, admiterea contestației, să se constatate tardiv formulata acțiunea disciplinara a intimatei Colegiul Director al CEJ București, în baza petiției înregistrate sub nr. x din 31.07.2014 la Camera Executorilor Judecătorești de pe langa Curtea de Apel București formulate de către Federația Naționala Solidaritatea Pensionarilor din Romania si Federația Romana a Jurnaliștilor Mediasind si a actelor subsecvente acesteia si sa se dispună anularea Hotărârii nr. 09 din 27.04.2016 pronunțate in dosarul nr. x/2016 de către Comisia Superioara de Disciplina a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din Romania si implicit a Hotărârii nr. 29 din 10.11.2015 pronunțate in dosarul nr. x/2015 de către Consiliul de Disciplina al Camerei Executorilor Judecătorești de pe langa Curtea de Apel București, cu cheltuieli de judecata in sarcina intimatelor.

Prin sentința nr. 663 din 28.02.2017 a fost admisă acțiunea, au fost anulate Hotărârea nr. 9/27.04.2016 emisă de UNEJ - CSD în dosarul nr. x/2016 și Hotărârea nr. 29/10.11.2015 a Consiliului de Disciplină al CEJ - CAB emisă în dosarul nr. x/2015.

Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 2600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

3.1 Recursul declarat de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive și respingerea capătului de cerere privind obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină invocate prin întâmpinare.

A menționat că Comisia nu are personalitate juridică, nu are buget propriu, ci este doar un organ intern al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, astfel cum rezultă din prevederile Legii nr. 188/2020, Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2020 privind executorii judecătorești, Statutul Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, Regulamentul de funcționare al Comisiei Superioare de Disciplină a UNEJ, aprobat prin Hotărârea nr. 4/23.05.2014 a Congresului UNEJ.

Având în vedere că executorul judecătoresc a renunțat la judecata în contradictoriu cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, rezultă că implicit a renunțat și la judecata în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină care este un organ al UNEJ fără personalitate juridică și fără personalitate proprie.

3.2 Recursul declarat de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, menținerea Hotărârii nr. 29/10.11.2015 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, precum și a Hotărârii nr. 9/27.04.2016 a Comisiei Superioare de Disciplină a UNEJ în dosarul nr. x/2016 ca fiind temeinice și legale.

În motivare, a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului pentru motivul de nelegalitate reprezentat de tardivitatea formulării acțiunii disciplinare, întrucât termenul de un an se calculează de la data când Colegiul director a luat cunoștință de existența unei abateri disciplinare, respectiv 21.08.2014, iar nu de la data depunerii petiției la registratură. Astfel, acțiunea disciplinară a fost înregistrată la Consiliul de disciplină la 14.08.2015, deci înainte de împlinirea termenului de un an. Nu poate fi apreciată ca o luare de cunoștință simpla înregistrare a unei petiții la registratură.

4.1 Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a arătat că cercetarea executorului judecătoresc a început la 31.07.2014, odată cu emiterea primului act de cercetare reprezentat de Cererea nr. x/31.07.2014 emisă de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

A menționat că cele două recurente nu au atacat sentința pe fondul cauzei, ci doar în ceea ce privește obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată la fond, astfel că a intervenit puterea de lucru judecat cu privire la soluția pe fondul cauzei.

Intimatul a invocat excepția tardivității recursurilor. În ceea ce privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, intimatul a invocat prevederile art. 445 din C. proc. civ.

A invocat, totodată, excepția inadmisibilității recursului formulat de Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ având în vedere că aceasta nu a parcurs procedura de completare a sentinței civile recurate prevăzute de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ.

A mai arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, având în vedere că recurenta Comisia Superioară de Disciplină este emitenta Hotărârii nr. 9 contestate, astfel că este necesară asigurarea opozabilității hotărârii pronunțate de instanță.

Recurentul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a luat cunoștință de existența unei abateri la 31.07.2014, dar a exercitat acțiunea disciplinară abia la 14.08.2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 60 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, astfel că acțiunea disciplinară este tardiv formulată.

4.2 Intimata Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea dispozițiilor instanței de fond având în vedere cererea de renunțare la judecată ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a UNEJ, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Soluția instanței de recurs

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește excepția tardivității recursurilor, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, având în vedere că cele două recursuri au fost declarate cu respectarea termenului de 15 zile. Astfel, sentința a fost comunicată Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România la 08.09.2017, iar recursul a fost declarat la 22.09.2017; sentința instanței de fond a fost comunicată Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București la 08.09.2017, iar recursul a fost declarat la 25.09.2017 .

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului formulat de Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ, invocată de intimat sub aspectul neparcurgerii procedurii de completare a sentinței civile recurate prevăzute de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. în ceea ce privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 444 din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

Astfel, prevederile art. 444 din C. proc. civ. sunt aplicabile atunci când este vorba despre omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, iar nu asupra unei excepții.

În conformitate cu prevederile art. 245 din C. proc. civ., excepția procesuală este mijlocul prin care, fără a se pune în discuție fondul dreptului, se invocă neregularități procedurale, inclusiv cele referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii civile. Tocmai datorită scopului lor, de a paraliza soluționarea fondului cauzei, excepțiile procesuale se soluționează înaintea fondului, chiar și atunci când au fost unite cu acesta. De aceea, apare ca inadmisibil și lipsit de orice raționament logic că hotărârea prin care întreaga cauză a fost soluționată pe fond să poată fi mai apoi completată printr-o hotărâre dată în condițiile art. 444 din C. proc. civ., prin care să fie soluționată o excepție procesuală.

În consecință, singura modalitate procedurală posibilă de a remedia omisiunea primei instanțe de a soluționa o excepție legal invocată în fața sa este cea a declarării căii de atac împotriva hotărârii primei instanțe și de a readuce în discuția instanței de control judiciar excepția lăsată nesoluționată de către prima instanță.

2.1 Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Înalta Curte constată că singura critică invocată de recurentă este faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină invocate prin întâmpinare.

Într-adevăr, la termenul de judecată din 25.10.2016, Curtea a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant, constatând că au rămas fără obiect excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din Romania și Camerei Executorilor de pe lângă Curtea de Apel București.

Înalta Curte, procedând la analizarea excepției, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice emitente a actului contestat, ci capacitatea sa administrativă, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii. Capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de sta în proces indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, astfel încât, întrucât în speță pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești este emitentul unuia dintre actele ce face obiectul judecății, respectiv al hotărârii nr. 9/2016, aceasta are calitate procesuală pasivă, pentru aceste motive excepția lipsei calității procesual pasive urmând a fi respinsă.

Înalta Curte constată că recurentul a susținut că în mod greșit că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului pentru motivul de nelegalitate reprezentat de tardivitatea formulării acțiunii disciplinare, acesta motivând că termenul de un an se calculează de la data când Colegiul director a luat cunoștință de existența unei abateri disciplinare, respectiv 21.08.2014, iar nu de la data depunerii petiției la registratură. Termenul de un an, potrivit susținerilor recurentului, se va raporta la momentul luării efectiv la cunoștință, respectiv la momentul analizării petiției, etapă desfășurată în fața Colegiului Director.

Susținerile recurentului nu pot fi primite, având în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect că în termenul de un an din prima teză a art. 60 din Regulament trebuie efectuate toate actele ce presupun cercetarea prealabilă a executorului judecătoresc cercetat disciplinar și formulată acțiunea disciplinară.

Astfel, potrivit art. 60 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, acțiunea disciplinara se exercita in termen de 1 an de când s-a luat la cunoștința de existenta unei abateri, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii ei.

Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe langa Curtea de Apel București a luat la cunoștința de existenta abaterii la data de 31.07.2014 prin înregistrarea petiției nr. 995 din 31.07.2014 formulata de către Federația Naționala Solidaritatea Pensionarilor din Romania si Federația Romana a Jurnaliștilor Mediasind și a exercitat acțiunea disciplinara la data de 14.08.2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 60 menționat anterior, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenții-pârâți la plata sumei de 1795,62 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant reprezentând onorariu avocațial și taxe poștale, dovedite prin depunerea la dosarul instanței de recurs a chitanțelor nr. 513/05.12.2017 pentru suma de 1785,00 RON și, respectiv nr. x/04.12.2017, pentru suma de 10,62 RON.

2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România împotriva sentinței civile nr. 663 din 28 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de intimatul-reclamant.

Respinge recursurile declarate de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România împotriva sentinței civile nr. 663 din 28 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 1795,62 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.