ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1750/2020

Ședința publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 300 din 24 mai 2018, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, în contradictoriu cu pârâta S.N.P Plafar S.A., în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 728 din 15 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, secția a IV-a Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice și S.N. Plafar S.A., A., și cu intervenienții în numele altei persoane Ministerul Economiei - Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și B., în favoarea Curții Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 955 din 11 decembrie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ si Fiscal, invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ. și a suspendat procesul pe durata soluționării regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea înregistrată la 14.02.2017 pe rolul Judecătoriei Băilești sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, Județul Dolj a chemat în judecată pe pârâta S.N PLAFAR S.A prin care a solicitat în temeiul art. 35 și art. 308 noul C. proc. civ. să se constate pe cale principală falsul în ceea ce privește înscrisurile (documentația) care au stat la baza emiterii de către Ministerul Industriei și Comerțului din Guvernul României la data de 31.10.2000 a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, să dispună anularea acestui certificat și a tuturor înscrierilor ce au fost făcute pe baza acestui certificat la autoritățile statului român.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, Înalta Curte constată că reclamanta nu a indicat care sunt înscrisurile care stau la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat și pe care din acestea le apreciază ca fiind false.

Cererea de constatare a falsului se referă doar la înscrisul intitulat: "Situație privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul Societății Comerciale cu capital de stat" sub aspectul mutării virgulei la două din elementele numerice ale documentului.

De asemenea, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța apreciază că este vorba despre o veritabilă acțiune în constatarea nulității unui act patrimonial exercitată în contradictoriu cu o altă persoană decât emitentul. În ceea ce privește motivarea acestui capăt de cerere, pe lângă presupusul fals care face obiectul primului capăt de cerere se invocă și nerespectarea dispozițiilor legale specifice care reglementează emiterea unor astfel de certificate de atestare a dreptului de proprietate.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, instanța constată că nu sunt menționate în concret care sunt înscrisurile efectuate și nu sunt chemate în judecată, pentru opozabilitate, autoritățile care dețin registrele în care s-au făcut aceste presupuse înscrieri.

Prin sentința nr. 1547/05 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Băilești și a fost declinată cauza la Curtea de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel instanța a considerat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., acțiunea având mai multe capete de cerere, respectiv constatarea falsului actelor care au stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 31.10.2000, a nerespectării procedurilor ce au stat la baza emiterii acestui certificat, precum și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 31.10.2000, cauzele fiind în strânsă legătură.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că actul administrativ contestat în prezenta cauză îl reprezintă certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri care este un act administrativ emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Industriei și Comerțului, de la acea dată.

Potrivit art. 10 din Legea 554/2004 - forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii:

"1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (…)

În aceste condiții, competenta de soluționare aparține Curții de apel, în baza art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.

Deoarece reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, instanța a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Craiova .

La momentul la care a formulat inițial cererea de chemare în judecată, reclamantul se putea adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetentei teritoriale, însă inițial reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, adică pe raza Curții de Apel Craiova.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Rast din județul Dolj și pe pârâții S.N. Plafar S.A., Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pe intervenienții B. S.A. și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în calitate de succesor în drepturi și obligații al Departamentului pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2020.