ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2020

Ședința publică din data de 25 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1369 din 17.09.2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 41 din 16 ianuarie 2020, a admis excepția necompetenței materiale, a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. și pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație -i Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reîncadrarea lor și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Conform dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Raportat la modalitatea în care a fost formulată acțiunea reclamanților, Înalta Curte constată că aceștia au solicitat, în ordinea firească a obligațiilor, "reîncadrarea", urmând recalcularea și plata salariului prin raportare la noua valoare de referință sectorială, inclusiv în ceea ce privește prejudiciul creat prin neacordarea drepturilor de care consideră că ar fi trebuit să beneficieze.

În cauză, independent de modalitatea în care a fost redactată acțiunea, reclamanții solicită emiterea unor noi decizii de încadrare prin care să le fie recunoscut un anumit drept salarial, cu toate consecințele care decurg, solicitare confirmată și prin precizarea din data de 16.09.2019.

Emiterea unei noi decizii de încadrarea presupune implicit analiza legalității și temeiniciei deciziei de încadrare care își produce efectele față de aceștia, la data promovării acțiunii.

Conform art. 7 din Capitolului VIII, Anexa V, a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dispozițiile care reglementează salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului National al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Împotriva hotărârilor organelor enumerate în cele ce preced se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Având în vedere competența materială exclusivă stabilită de legiuitor în ceea ce privește analiza legalității și temeiniciei încadrării personalului din justiție, raportat la acțiunea formulată așa cum a fost precizată de către reclamanți, competența soluționării prezentului litigiu aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., G. și H. și pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2020.