ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 106 din 18 februarie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1573 din 4 iunie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Prin urmare, pentru litigiile declanșate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 competența teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Având în vedere că domiciliul reclamantului era în județul Dâmbovița la data sesizării instanței, respectiv la data de 31.10.2019, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dâmbovița.

Este nerelevant din punct de vedere al competenței faptul că la data de 19.12.2019, deci ulterior sesizării instanței, reclamantul și-a schimbat domiciliul din județul Dâmbovița în Municipiul București, întrucât se are în vedere domiciliul de la data sesizării instanței, această interpretare fiind în sensul dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul", cu care Legea nr. 554/2004 se completează în acest caz.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.