ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 729 din data de 28 noiembrie 2018, Tribunalul Botoșani, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat că excepția lipsei calității de reprezentant este lipsită de obiect.

Pe fond, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A..

Prin încheierea din data de 13 mai 2019, Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților.

Împotriva acestei incheieri a declarat recurs, recurentul A., invocând o serie de nemulțumiri cu privire la modul în care este soluționată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 6097/20.12.2017 emisă de ANRP.

Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum s-a arătat mai sus, motivul suspendării judecării recursului l-a constituit lipsa părților, în contextul în care acestea nu solicitaseră judecarea cauzei în lipsă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 223 C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente,se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

Instanța de fond a reținut cu just temei faptul că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

Or, atâta timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

De asemenea, Înalta Curte constată că la termenul din 24 iunie 2019 recurentul nu a nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei și judecarea cauzei în lipsă, ci a precizat că memoriul depus la dosar reprezintă recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că încheierea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.