ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 876/2020

HOTĂRÂRE

27.05.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 876/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 27 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 139 din 9 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a I-a civilă și de contencios administrativ, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței; a fost declinată cauza Tribunalului Iași, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că normele de competență teritorială relativă sunt cele incidente în cauză, iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. Ca urmare, regula este ca excepția să fie invocată prin întâmpinare, iar numai în ipoteza în care întâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul poate invoca excepția de ordine privată cel mai târziu la primul termen de judecată, condiție îndeplinită în cauză.

În ceea ce privește competența teritorială, coroborând prevederile art. 210 și 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, Tribunalul Neamț a apreciat că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanțe, deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde își are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește și muncește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare. Noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică și principală a reclamantului, ci adresa unde locuiește efectiv.

În prezenta cauză, Tribunalul Neamț a reținut că, deși în cartea de identitate reclamanta figurează ca având domiciliul în jud. Neamț, potrivit relațiilor rezultând din interogarea bazei D.E.P.A.D., dispusă din oficiu, aceasta a avut stabilită în mod legal reședința în municipiul Iași, Șoseaua x, jud. Iași, în perioada 26.02.2010 - 31.03.2020, informație ce se coroborează cu aspectele învederate în cuprinsul întâmpinării. Ca urmare, având în vedere și dispozițiile art. 107 alin 2 C. proc. civ., instanța a constatat că la data sesizării Tribunalului Neamț, respectiv 12.03.2020, reclamanta avea stabilită reședința în mod legal pe raza județului Iași, unde, de altfel, are și locul de muncă.

Prin sentința civilă nr. 367 din 5 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția a I-a civilă și de contencios administrativ. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., art. 266 din Codul muncii, art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit instanței, dispozițiile care reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a acestor litigii sunt cele instituite de art. 269 alin. (2) Codul muncii. Totodată, conform art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 269 din Codul muncii și a dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., instanța a apreciat că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă, (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la reședința acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauza de față, domiciliul reclamantei este în comuna Vânători, județul Neamț, sat Vânători Neamț, județul Neamț, iar locul de derulare a raporturilor de muncă se află în Iași. Totodată, din verificările efectuate la data de 02.04.2020 instanța a reținut că până la data de 31.03.2020, reclamanta a avut reședința în Iași, în șoseaua x, județul Iași.

Reclamanta, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Neamț a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, neputându-se ulterior pune în discuție o altă competență teritorială prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire al competenței, care nu este de ordine publică.

Instanța s-a raportat, de asemenea, la dispozițiile art. 87 C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Instanța a apreciat că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare. Însă, această interpretare are drept scop tocmai asigurarea dreptului la apărare, alegea instanței competente fiind un beneficiu al reclamantei, aceasta făcând dovada faptului că domiciliul său este în județul Neamț și insistând ca judecarea cauzei să se facă la instanța competentă aferentă domiciliului său legal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Neamț, secția a I-a civilă și de contencios administrativ competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu PÂRÂTUL INSTITUTUL DE PSIHIATRIE SOCOLA IAȘI, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării deciziei nr. 59/28.02.2020, emise de pârâtul angajator, de revocare a deciziilor nr. 46/17.02.2020 și nr. 170/17.04.2019, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect contestație împotriva acestei decizii, înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Totodată, Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii:

a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;

c) sindicatele și patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Art. 269 din același cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

Cum domiciliul reclamantei este în comuna Vânători, județul Neamț, sat Vânători Neamț, raportat la dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, Tribunalul Neamț, secția a I-a civilă și de contencios administrativ a fost în mod legal învestit cu soluționarea cauzei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Neamț, secția a I-a civilă și de contencios administrativ, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.