ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 836/2020

Ședința publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată de către petentul A. în cadrul apelului declarat de debitoarea B. S.A. prin/și administratorul special C. împotriva sentinței Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nr. 95 din 28 februarie 2019, pronunțată în dosarul de insolvență nr. 1530/114/2017/a66, cerere însușită de către intimata-pârâta S.C. D. S.R.L. la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2019, s-a solicitat recuzarea domnilor judecători E. și F., învestiți cu soluționarea apelului menționat.

În motivarea cererii de recuzare s-a arătat, în esență, că cei doi judecători au pronunțat decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2019 în dosarul asociat nr. x/2017, în cadrul căreia au respins excepția lipsei calității de reprezentant al societății debitoare B. S.A., prin administrator special C., excepție invocată și în prezenta cauză, în apelul incident declarat și asupra căreia judecătorii sunt chemați să se pronunțe, astfel că este aplicabil motivul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 42 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II - a civilă a respins ca neîntemeiată, cererea de abținere formulată de domnii judecători E. și F., membri ai completului de judecată 1 A LPI, în cadrul dosarului nr. x/2017

A respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petentul A., însușită de către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., împotriva domnilor judecători E. și F., membri ai completului de judecată 1 A LPI, învestiți cu soluționarea apelului declarat de reclamanta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 95 din 28 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. D. S.R.L. și G., administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 266 din 31 mai 2019, definitivă, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. B. S.A. prin/și administratorul special C. împotriva sentinței civile nr. 95 din data de 28 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L. și administratorul judiciar H. al debitoarei S.C. B. S.A. (care l-a înlocuit pe administratorul judiciar G., conform încheierii de ședință din 24 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2017), ca fiind nefondat.

Împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a declarat recurs.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de recuzare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurenta nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 15 mai 2020, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 RON, stabilită în sarcina sa, conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2020.