ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 808/2020

Ședința publică din data de 7 mai 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 15 noiembrie 2018, sub nr. x/2018 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare a solicitat obligarea pârâtei să îi restituie suma de 500 RON, reprezentând taxă încasată necuvenit pentru eliberarea unei adeverințe care să ateste veniturile brute, fără cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. f) și h) din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 955/2019 din 27 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare, pe care l-a obligat să-i restituie reclamantului suma de 500 RON, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare.

Prin decizia civilă nr. 3358/2019 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare împotriva sentinței civile nr. 955/2019 din 27 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva acestei decizii, pârâtul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare a formulat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și alin. (2), art. 497 din C. proc. civ., recurentul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru lipsa competenței materiale și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

În argumentarea memoriului de recurs, recurentul susține că a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Argeș și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, însă instanța de fond a respins această excepție și nu a ținut cont de faptul că pe rolul Tribunalului Argeș au mai fost șapte dosare cu obiect asemănător în care excepția de necompetență materială a fost admisă și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Pitești.

Mai susține recurentul, că această excepție a fost invocată și în apel, însă instanța a respins-o și nu a ținut cont de faptul că în celelalte șapte dosare a fost admisă excepției necompetenței materiale, dosare care au fost soluționate de către instanța de drept comun.

Totodată, se arată că instanța de apel nu a avut în vedere nici considerentele Deciziei nr. 19/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă că tipul acesta de cerere are caracter autonom față de cererile principale, competența fiind cea de drept comun.

Cererea care face obiectul dosarului de față nu are legătura cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, ci are în vedere o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea prestării unui serviciu.

Pe de alt parte, susține recurentul, instanța de apel a reținut în mod eronat că poate fi un conflict de muncă, cel în care se solicită restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate, deoarece în situația de față nu se poate pune în discuție existența unei "plăți nedatorate".

Dispozițiile Codului Muncii se completează cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii, însă instanța de apel nu a ținut cont nici de acest aspect.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3358/2019 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul RATEN - Institutul de Cercetări Nucleare împotriva sentinței civile nr. 955/2019 din 27 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul A..

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse recursului.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului. Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Critica recurentei vizând greșita stabilire a competenței materiale în soluționarea cauzei nu deschide calea căii de atac a recursului, nedeterminând admisibilitatea acestuia.

Se susține sub acest aspect că pe parcursul procesului recurenta a contestat, în termenele procedurale, competența materială specializată a instanțelor investite cu cererea reclamantului, atât în fond cât și în apel completurile de judecată statuând asupra naturii litigiului ca fiind unul de dreptul muncii.

Ca urmare a acestor statuări litigiul nu poate fi analizat decât sub imperativului legislației speciale aplicabile cauzelor în materia conflictelor de muncă care exclude acest tip de litigiu din categoria celor ce beneficiază de calea de atac a recursului.

În raport de considerentele reținute, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât RATEN - INSTITUTUL DE CERCETARI NUCLEARE (RATEN-ICN) împotriva deciziei civile nr. 3358/2019 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât RATEN - INSTITUTUL DE CERCETARI NUCLEARE (RATEN-ICN) împotriva deciziei civile nr. 3358/2019 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 7 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.