ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 481/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Deliberând asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 au fost admise recursurile declarate de reclamanta S.C. Păltiniș S.A. împotriva deciziei nr. 411/2017 din 03.10.2017 și a deciziei nr. 82/2018 din 08.03.2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-A Civilă, au fost casate deciziile recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Prin cererea înregistrată la 02.12.2019, petenta S.C. Păltiniș S.A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, susținând, în esență, că potrivit art. 500 alin. (2) C. proc. civ. instanța de recurs, în situația în care a admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă, cu consecința casării deciziilor recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare, se impunea ca, din oficiu, să dispună desființarea de drept a actelor de executare, în condițiile în care la ultimul termen de judecată în fața instanței de casare, pârâta a depus înscrisuri prin care a atestat executarea obligației de plată, benevol, de către S.C. Păltiniș S.A., în considerarea caracterului executoriu al deciziei din apel, caracter care a încetat o dată cu pronunțarea soluției de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În combaterea cererii formulată de petentă, intimata A. la 20.01.2020 a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de completare a hotârării, față de dispozițiile art. 443 C. proc. civ., care prevăd un termen de decădere de 15 zile de la pronunțare, pentru formularea cererii.

De asemenea, se mai invocă inadmisibilitatea cererii, față de cuprinsul clar și explicit al dispozițiilor art. 443 C. proc. civ., întrucât în speță nu există o cerere care să fi rămas nesoluționată de către instanța de recurs sau nu a existat o omisiune a instanței de a se pronunța asupra actelor de executare, pentru că nu au existat asemenea acte de executare, ci petenta a efectuat o plată voluntară.

Se mai susține că întoarcerea executării poate fi cerută și pe cale separată, dacă aceasta nu a fost dispusă din oficiu, procedura completării hotărârii presupunând existența unei cereri rămase nesoluționate.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii.

Petenta S.C. Păltiniș S.A. la 20.02.2020 a depus la dosar răspuns la notele scrise formulate de intimata A. prin care a solicitat respingerea excepțiilor de tardivitate și de inadmsibilitate.

Se argumentează necesitatea calificării cererii în raport de dispozițiile art. 22 C. proc. civ., pentru soluționarea completă a recursului. În situația de față, deși nu există un instrument concret dedicat speței de față, a admite excepțiile invocate se constituie în săvârșirea unei denegări de dreptate.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, petenta solicită respingerea acesteia întrucât măsura desființării actelor de executare se impune față de dispozițiile art. 500 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția de tardivitate, petenta solicită respingerea acesteia, raportat de la principiul aplicării imediate a legii noi de procedură, consacrat de art. 24 C. proc. civ., drept pentru care în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 310/2018, legea în vigoare la data pronunțării soluției de către instanța de recurs și la data formulării prezentei cereri.

Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii de completare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reține că urmează să soluționeze cererea de față în limitele investirii instanței, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Se constată că prin decizia civilă nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 au fost admise recursurile declarate de reclamanta S.C. Păltiniș S.A. împotriva deciziei nr. 411/2017 din 03.10.2017 și a deciziei nr. 82/2018 din 08.03.2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-A Civilă, au fost casate deciziile recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Decizia evocată are natura juridică a unei hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare, soluție dispusă pentru ca instanța de trimitere să se conformeze indicațiilor referitoare la modul în care trebuie aplicată corect legea.

Explicațiile instanței de trimitere au vizat efectele nulității, de restituire a prestațiilor la care fiecare dintre părți s-a obligat, cu stabilirea exactă a acestora, în raport de voința exprimată de părți și de calificarea juridică a actului dedus judecății. De asemenea, au vizat restituirea cheltuielilor cu bunul supus restiturii, cu privire la instituirea dreptului de retenție a imobilului și la reintabularea dreptului de proprietate.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale sau a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, se poate cere completarea hotărârii.

Nemulțumirea petentei cu privire la nepronunțarea instanței de recurs asupra actelor de executare justifică formularea cererii în raport de prevederile art. 444 C. proc. civ., petenta tinzând la completarea deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, cu privire la actele de executare efectuate de către petentă în temeiul hotărârii executorii pronunțate de către instanța de apel.

În opinia petentei, instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la efectuarea de către S.C. Păltiniș S.A. a sumei la care a fost obligată prin soluția instanței de apel și să constate desființarea de drept a plății, ceea ce din punct de vedere procedural o îndreptățește să recurgă la formularea acestei cereri, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de admisibilitate ale dispozițiilor mai sus citate, precum și în condițiile respectării termenului de declarare a acestei proceduri.

În ceea ce privește ipotezele reglementate de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obiectul cererii de completare a hotărârii care vizează existența unui capăt de cerere sau a unei cereri conexe sau incidentale rămasă nesoluționată, precum și la cele referitoare la natura actelor de executare săvârșite de petentă acestea nu vor putea fi analizate, întrucât în ordinea de soluționare a excepțiilor invocate primează aspectul tardivității formulării cererii.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge excepția de inadmisibilitate invocată de intimata A. și va analiza respectarea condiției de formă privind termenul de declarare a procedurii de completare a hotărârii, reținând următoarele:

Termenul de exercitare al cererii de completare a hotărârii rezultă din dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în speța de față fiind de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cale extraordinară de atac.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că decizia a cărei completare s-a solicitat a fost pronunțată la data de 17 octombrie 2019, iar cererea de față a fost depusă la instanța de recurs la data de 02 decembrie 2019, în condițiile în care ultima zi de declarare era data de 04 noiembrie 2019.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. pentru formularea cererii de completare, se raportează la acest moment obiectiv, considerat a fi cel la care instanța a pronunțat hotărârea. Astfel, întrucât decizia nr. 1791 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 octombrie 2019, prezenta cale de atac apare ca fiind introdusă cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecății nu mai pot fi analizate, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În ceea ce privește susținerile petentei privind aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, lege în vigoare la data pronunțării soluției de către instanța de recurs și la data formulării cererii de față, Înalta Curte urmează să le respingă, având în vedere aplicarea în timp a prevederilor care modifică C. proc. civ.

Astfel, acestea se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, potrivit regulilor de aplicare în timp a normelor de procedură prevăzute de art. 24-27 C. proc. civ.

În consecință, procesul de față fiind început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, legea aplicabilă acestuia va fi C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Regula generală stabilită prin acest cod este aceea că legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu și celor demarate anterior și aflate în curs de desfășurare. De la această regulă, codul instituie o singură derogare vizând legea aplicabilă mijloacelor de probă.

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, art. 24-27 C. proc. civ. constituie norme generale de drept tranzitoriu, destinate a guverna conflicte de legi viitoare.

Principiul aplicării legii noi de procedură consacrat ca principiu general la nivelul Uniunii Europene nu poate fi reținut, față de dispozițiile art. 25 C. proc. civ. care adoptă o soluție distinctă în raport de art. 725 alin. (1) vechiul C. proc. civ., care reglementa principiul aplicării imediate a legii procesuale civile noi.

În prezent, regula este aceea că este incidentă legea în vigoare de la momentul începerii procesului, hotărârile fiind supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În cauza de față, în raport de textele de lege evocate, se constată că nu a fost respectat termenul pentru declararea prezentei proceduri de completare a hotărârii, astfel încât urmează a se aplica sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de petenta S.C. Păltiniș S.A. privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă urmând să fie respinsă ca tardiv formulată, ca urmare a admiterii excepției de tardivitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Admite excepția de tardivitate.

Anulează cererea formulată de petenta S.C. PĂLTINIȘ S.A. privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.