ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2020

HOTĂRÂRE

17.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1161 din 07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul x/2007, la care a fost conexat dosarul Tribunalului Timiș în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1260/29.04.2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1752/R/05.07.2011 a Curții de Apel Oradea a fost: I admisă acțiunea precizată a reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., formulată împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, (numai pentru reclamantul N.) fiind obligați pârâții să plătească, în solidar, reclamanților sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele calculate potrivit art. 11 alin. (1) și anexa nr. 1 lit. A) coeficienții de multiplicare la numărul criteriu 6 începând cu 01.01.2005 și pentru viitor, după cum urmează:

- pentru reclamantul A. diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 23, față de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 19;

- pentru reclamanta O., diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 22,5, față de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 19;

- pentru reclamanta B., diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 22,5, față de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 18,5;

- pentru reclamantul E., diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 21,5, față de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 18;

- pentru reclamanta L., diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 21,5, pentru perioada 15.10.2007 și în continuare, față de cel primit efectiv cu coeficientul de multiplicare 18, iar pentru perioada 01.01.2005 - 14.10.2007 în funcție de coeficientul de multiplicare 19, față de cele primite efectiv cu coeficientul de multiplicare 17;

- pentru reclamanții K., N., G., H., M., I., D. și F. diferențele de natură salarială calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 19, față de cele primite efectiv cu coeficientul de multiplicare 17;

- pentru reclamanta J., diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 19, față de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 17, pentru perioada 01.01.2005 - martie 2009 inclusiv;

- pentru reclamantul N., diferența salarială calculată în funcție de coeficientul de multiplicare 19, față de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 17, pentru perioada 01.01.2005 - 01.04.2006, cât a funcționat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, și în continuare, iar de la data de 07.03.2008 până în prezent și pentru viitor, cu același coeficient de multiplicare 19, obligația de plată revenind Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, unde acesta funcționează.

II. Plata diferențelor salariale urma a se efectua cu actualizarea sumelor datorate lunar, prin raportare la rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective.

III Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților dobânda legală aferentă fiecărei sume datorate lunar potrivi ratei inflației, calculată de la data scadenței lunare a sumelor de plătit, până la data plății efective.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, contestatorii au solicitat pe calea contestației la titlu lămurirea sentinței civile nr. 1161/07.07.2009 a Tribunalului Arad, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1752/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2007.

Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 762 din 06 noiembrie 2019, a respins excepțiile puterii lucrului judecat, prescripției dreptului material la acțiune, a inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum și excepțiile tardivității cererii și cea a lipsei de interes invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; s-a admis cererea formulată de reclamanții L. și N. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consencință s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1161/07.07.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr. x/2007 al Tribunalului Arad în sensul că expresia pentru viitor din alin. (1) a dispozitivului sentinței mai sus indicate înseamnă obligarea pârâților la plata acestor sume cuvenite din alin. (1) și după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009; alin. (2) al dispozitivului aceleiași sentințe se va raporta la art. 1082 din vechiul C. civ. combinat cu art. 161 alin. (4) din Codul muncii dezdăunări care reprezintă daune interese; alin. (3) din dispozitivul aceleiași sentințe are ca și temei legal daunele interese conform art. 1084 din vechiul C. civ. însemnând dezdăunare - despăgubire civilă, raportată la art. 1073 din vechiul C. civ. și la art. 161 alin. (4) actualmente 166 alin. (4) din Codul muncii, dezdăunările - despăgubirile cuprinse în alin. (2) și (3) din dispozitivul sentinței mai sus indicată, la data pronunțării 07 iulie 2009, sunt despăgubiri ce nu se supun impozitării, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 9 din data de 18 februarie 2020, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a apelurilor formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și justiție împotriva sentinței civile nr. 762/2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanții L. și N., în favoarea Curții de Apel Oradea.

În argumentarea acestei decizii, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 400 din vechiul C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Cum hotărârea ce se execută a rămas definitivă printr-o decizie pronunțată de Curtea de Apel Oradea, competența de soluționare a căii de atac împotriva sentinței de lămurire a titlului aparține tot acestei instanțe.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă prin decizia civilă nr. 381/2020-Ap din 30 iunie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 762 din 06 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competentă între Curtea de Apel Oradea, secția I civilă și Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale; a suspendat din oficiu cauza și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță în drept să hotărască asupra conflictului.

În motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că sentința a cărei lămurire se solicită (nr. 1161/07.07.2009, pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007) a fost menținută printr-o decizie a Curții de Apel Oradea, această din urmă instanță fiind sesizată prin efectul admiterii unei cereri de strămutare, însă acest lucru nu este de natură să conducă la concluzia că tot Curtea de Apel Oradea ar fi instanța competentă să judece calea de atac pendinte, întrucât nu este vorba despre aceeași acțiune, ci despre o cerere nouă, anume de lămurire a sentinței Tribunalului Arad.

Totodată, s-a reținut că în speță, nu este vorba despre lămurirea deciziei din recurs, adică cea pronunțată de către Curtea de Apel Oradea (Decizia civilă nr. 1752/R/05.07.2011), ci despre lămurirea sentinței Tribunalului Arad, iar calea de atac prevăzută de lege împotriva acestei sentințe se judecă de către instanța ierarhic superioară celei care s-a pronunțat asupra cererii de lămurire, neavând relevanță că recursul declarat în litigiul vizând fondul drepturilor solicitate a fost strămutat la o altă instanță.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sector 5 București și Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conform art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ. contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă.

În cauză, conflictul negativ de competență vizează competența teritorială în soluționarea apelurilor formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 762/2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanții L. și N., având ca obiect drepturi bănești.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.

Cum în speță pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au investit instanța cu apelurile împotriva sentinței civilă nr. 762 din 06 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Arad, față de prevederile legale mai sus-menționate, se constată că instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererile de apel este Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.