ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1751/2020

HOTĂRÂRE

29.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1751/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, secția I civilă la data 18.11.2019, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul să le plătească salariile de încadrare și celelalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON, reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008, începând cu 09.04.2015, respectiv cu data încadrării în funcție pentru reclamanții încadrați ulterior acestei date, respectiv de 484,18 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 începând cu 01.12.2015, precum și la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 116/P1/26.02.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I-A Civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a pronunța această sentință s-a constatat că reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, invocându-se dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 27.05.2020, sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 506/2020 din 7 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. și pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I Civilă; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamanții A., B. și C., în calitate de grefier șef serviciu, grefier, respectiv șofer în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara au învestit Tribunalul Timiș cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre aceștia și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală.

După redarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a arătat că, prin decizia nr. 290/2018 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, s-au constatat următoarele:

"sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale"; "dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă", evidențiindu-se, în continuare, paragraful 32 al acestei decizii.

În speță, reclamanții A., B. și C., dețin funcțiile de grefier șef serviciu, grefier, respectiv șofer în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

Instanța a reținut că, față de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 și art. 5 alin. (1), (2), (3), (4) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, serviciile teritoriale, serviciile și birourile acestei structuri nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al DNA funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă și din adeverințele depuse la dosar.

Cum, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ.

Competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar, cum, în speță, atât domiciliul, cât și locul de muncă al reclamanților se află în județul Timiș, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că litigiul vizează un conflict de muncă, declanșat de către reclamanți ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

Reclamanții au învestit Tribunalul Timiș cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit alin. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Conform art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcția Națională Anticorupție funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, are personalitate juridică și sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României.

Totodată, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), (2), (3) și 4 ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, se constată că serviciile teritoriale, serviciile și birourile D.N.A. nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă și din adeverințele depuse la dosar.

Având în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența teritorială trebuie determinată în condițiile 269 alin. (2) din Codul muncii, respectiv art. 210 din Legea nr. 62/2011, și nu potrivit art. 127 C. proc. civ., care instituie o competență alternativă în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

În speță, competența revine în primă instanță tribunalului, în temeiul art. 266, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Astfel, potrivit art. 266 din Codul muncii:" Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Așadar, la determinarea instanței competente este necesar a se avea în vedere domiciliul reclamanților sau locul de muncă al acestora.

În speță, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, atât domiciliul, cât și locul de muncă al reclamanților se află în județul Timiș, astfel că aparține Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.