ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1065/2020

Ședința publică din data de 21 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 385 din 17.02.2016 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus în sarcina sa obligația de a proceda la solicitarea numirii unui nou expert autorizat independent în vederea întocmirii unui nou raport de evaluare în aceeași termeni de referință ca ai evaluării realizate de expertul autorizat independent B..

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2575 din 26 iunie 2017, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin sentința recurată instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ apreciind în mod greșit că decizia atacată este legală și temeinică.

Având în vedere că Decizia ASF nr. 385/17.02.2016 a fost emisă în baza răspunsului ANEVAR, expertul independent a emis la rândul său un punct de vedere argumentat prin care a combătut cu argumente legale concluzia verificatorului Departamentul de Monitorizare al ANEVAR.

În acest sens, Decizia ASF - S.I.I.F. nr. 385/17.02.2016 este fundamental greșită atâta timp cât are la bază o opinie a A.N.E.V.A.R. fără acoperire legală, datorită unor inadvertențe ce trebuiau clarificate potrivit normelor legale.

Primul aspect are legătură cu Ghidul de interpretare a standardelor de evaluare a întreprinderii, SEV 200 și GEV 600, care își propune să completeze cerințele standardelor de evaluare IVS 200, făcând precizări strict necesare în efectuarea de evaluări de întreprinderi. Acest ghid reprezintă punctul de vedere al autorului și, cu toate că, conținutul acestuia a fost verificat de specialiștii IROVAL - Cercetări în evaluare, de membrii Comitetului de standard al ANEVAR și de către membrii Comisiei științifice și de standard, acesta nu reprezintă punctul de vedere oficial al ANEVAR, implicit, nu are caracter de reglementare obligatorie, în condițiile în care, aplicarea altor standarde, cum ar fi de exemplu, - GEV 500 - Determinarea valorii impozabile a clădirilor - este obligatorie pentru evaluatorii autorizați, nerespectarea prevederilor ghidului amintit atrăgând răspunderea evaluatorului în conformitate cu art. 25 din O.G. nr. 24/2011, aprobată prin Legea 99/2013, cu modificările ulterioare. În aceste circumstanțe, rolul verificării nu are cum să se regăsească în aplicarea unui ghid care nu reprezintă punctul de vedere oficial al ANEVAR.

În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, se observă existența unei confuzii grave din partea ANEVAR în ceea ce privește conceptul de evaluare a întreprinderii și stabilirea prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, în sensul că, acesteia din urmă i-ar fi aplicate metodele de evaluare a întreprinderii.

Rezultă că, tehnica de stabilire a prețului (în cadrul unei abordări de evaluare), ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, nu are cum să fie o tehnică admisă și prevăzută de standardele și ghidurile metodologice ANEVAR atâta timp cât acest concept nu-i aparține, pentru simplul motiv că aceste acțiuni nu sunt active financiare și nu se evaluează distinct ci odată cu întreprinderea, privită în ansamblul ei.

Cel de-al treilea aspect se referă la interpretarea forțată de către ANEVAR a propriilor standarde în ceea ce privește încadrarea acestei operațiuni - stabilirea prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate - într-un concept specific evaluării întreprinderii, ca și cum aplicarea legislației specifice pentru delistare s-ar face numai de către ANEVAR. Se pare că este vorba de o viziune reducționistă și exclusivistă asupra activității de evaluare, încercând inducerea și acreditarea unei perspective în care activitatea de evaluare (solicitată de ONRC) ar fi rezervată exclusiv membrilor ANEVAR, cu excluderea experților autorizați independenți ce aparțin CECCAR (și folosesc, implicit, metodologia specific acestei specializări).

Punctul de pornire în determinarea prețului acțiunilor deținute în cadrul capitalului social ca urmare a retragerii unor acționari, s-a stabilit din perspectiva abordării acțiunilor ca și acțiuni non-active și non-instrumente financiare, utilizând metode de evaluare economică pornind de la bilanțul contabil,

În final, prețul a fost determinat, într-adevăr, fără să fie inclus în termenii de referință ai evaluării patrimoniale ANEVAR, pentru că acest lucru nu ar fi fost posibil.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în urma adoptării Hotărârii AGA nr. 1/19.02.2015 prin care acționarii recurentei au aprobat delistarea societății în baza Legii nr. 151/2014, la sediul reclamantei au fost depuse de către acționari 4 cereri de retragere din societate. Ca urmare a acestui fapt, societatea a întreprins la Oficiului Registrului Comerțului Hunedoara demersurile pentru numirea de către acesta din urma a expertului autorizat independent.

Prin Rezoluția nr. 29493/22.10.2016 Oficiul Registrului Comerțului Hunedoara a desemnat un expert autorizat independent, expert contabil și evaluator, în vederea întocmirii unui raport prin care să se stabilească prețul ce trebuie plătit de societate pentru acțiunile deținute de acționarii care au depus cerere de retragere din societate, potrivit art. 3 din Legea nr. 151/2014 și art. 134 din Legea nr. 31/1990 R.

Prin raportul de evaluare întocmit de expertul autorizat independent desemnat de ORC, a fost stabilit prețul informativ pe acțiune în vederea delistării în cuantum de 2,7498 RON.

Acționarul C. a transmis către pârât sesizări înregistrate la A.S.F. sub nr. x/23.11.2015 și nr. y/06.01.2016, referitoare la prețul pe acțiune stabilit de expertul autorizat independent B. în cazul societății A. S.A. Petroșani, manifestându-și nemulțumirea față de prețul scăzut.

Având în vedere aceste sesizări, prin adresele nr. x/26.11.2015 și nr. y/14.01.2016, intimata-pârâtă a solicitat recurentei-reclamante și expertului independent puncte de vedere precum și o copie a Raportului de evaluare întocmit în vederea stabilirii prețului.

La data de 09.12.2015 recurenta a comunicat că așteaptă acordul expertului pentru a putea pune la dispoziție raportul de evaluare, iar ulterior în data de 25.01.2016 a transmis că "[...] până la data prezentei expertul nu a comunicat societății acordul pentru a putea pune la dispoziție copia raportului de evaluare."

În condițiile în care expertul a refuzat să comunice o copie a raportului de evaluare întocmit către pârâta A.S.F., iar expertul este membru ANEVAR, intimata-pârâtă a solicitat către ANEVAR opinia profesională cu privire la Raportul de Evaluare al societății A. S.A. Petroșani, ca urmare a exercitării de către acționari a dreptului de retragere în baza Legii nr. 151/2014.

Prin adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/5892/28.01.2016, ANEVAR a transmis Fișa de verificare a Raportului de evaluare al societății A. S.A. Petroșani întocmit de expert autorizat independent B..

Din fișa de verificare a raportului de evaluare rezultă concluzia verificatorului (Departamentul de Monitorizare ANEVAR) care a încadrat raportul în categoria inacceptabil, în sensul că "neconformitățile raportului de evaluare sunt multiple, astfel încât acesta nu mai poate fi refăcut de către autorul acestuia. Se recomandă refacerea raportului de evaluare de către alt evaluator. Nivelul de credibilitate este zero".

În raport de concluzia din Fișa de verificare întocmită de ANEVAR potrivit căreia se justifică încadrarea raportului de evaluare în categoria inacceptabil și dispozițiile Legii nr. 151/2014, ale Regulamentului nr. 17/2014 si ale Legii nr. 31/1990 R, potrivit cărora prețul la care urmează a se realiza retragerea acționarilor nemulțumiți trebuie să fie stabilit cu respectarea standardelor de evaluare, nerespectarea acestora reprezentând încălcări ale actelor normative anterior menționate, intimata-pârâtă a emis decizia contestată cu privire la Raportul de evaluare al societății recurente.

Înalta Curte constată că instanța de fond a respins motivat și argumentat, raportat la obiectul cauzei, acțiunea recurentei, reținând că aceasta nu a demonstrat o situație contrară celei reținute în actul administrativ contestat.

În ceea ce privește metodele de evaluare recunoscute de legislație, adoptarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfășurarea activității de evaluare și monitorizarea aplicării acestora este atributul Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România.

Având în vedere că orice retragere din societate are drept consecință pierderea calității de acționar, aceasta trebuie realizată în schimbul unui preț corect plătit de cumpărător "ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării".

Obligația ASF de a emite reglementări în aplicarea Legii nr. 151/2014 și responsabilitățile autorității stabilite prin O.U.G. nr. 93/2012, au impus adoptarea de măsuri ori de câte ori a fost sesizată sau s-a autosesizat.

În contextul primirii de sesizări referitoare la prețul de retragere și având în vedere atribuțiile ANEVAR statuate prin O.G. nr. 24/20113, precum și Hotărârea Consiliului Director nr. 18/2015, s-a solicitat opinia profesională privind conformitatea unor rapoarte de evaluare cu standardele internaționale de evaluare.

Prin Hotărârea nr. 18/2015 Consiliul Director al ANEVAR a stabilit în sarcina experților obligația transmiterii rapoartelor întocmite, în vederea verificării lor de către Comisia de verificare și monitorizare.

În cauza de față, deoarece au fost semnalate anumite aspecte cu privire la raportul de evaluare întocmit și ținând cont de obiectivele autorității de a proteja investitorii și de a dispune măsuri necesare astfel încât operațiunile în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în reglementările legale, s-a solicitat ANEVAR opinia profesională cu privire la raportul de evaluare întocmit.

Potrivit Fișei de evaluare, ANEVAR a încadrat raportul de evaluare la categoria "Inacceptabil", reținându-se faptul că prețul stabilit de evaluator nu este unul corect/echitabil pentru acționarii care și-au exercitat dreptul de a se retrage din societate.

Determinarea unui preț altfel decât prin aplicarea corectă a metodelor de evaluare recunoscute, aduce prejudicii părților implicate.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că susținerile recurentei împotriva deciziei contestate nu explică motivul pentru care nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea raportului de expertiză cu referire expresă la neconformitățile majore ale raportului de expertiză, iar prin întreaga cererea de chemare de judecată și prin concluziile scrise se încearcă a se completa acest raport, aspecte care nu pot fi reținute față de prevederile clare și neechivoce ale Legii nr. 151/2014 și ale Legii nr. 31/1990 și față de lipsurile și inadvertențele evidente din raport.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2575 din 26 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2020.