ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Istoricul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 25.04.2016 revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 8160 din data de 25.10.2004, pronunțată în dosarul nr. x/2001 al Judecătoriei Bacău.

Prin sentința civilă nr. 7237/22.11.2016 s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, care a fost calificat ca recurs, prin încheierea din 24 mai 2017.

Prin decizia civilă nr. 159R din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul.

Această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către recurentul A..

Prin decizia nr. 145 din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat în speță.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte.

Recurentul a invocat în drept prevederile art. 304 alin. (1) pct. 1, 3, 5 și 9 C. proc. civ. și a ridicat, în cuprinsul recursului, următoarele probleme: incompatibilitatea completului de judecată, completul care a soluționat recursul a privat partea recurentă de calea de atac a apelului; nu a fost făcută o corectă evaluare a imobilelor supuse partajului, Tribunalul fiind competent material să soluționeze pricina "după valoarea bunurilor’’; instanța nu a motivat de ce a luat în considerare o cerere nesemnată și netimbrată; nu s-a indicat temeiul legal pentru care s-a stabilit că soțul supraviețuitor moștenește bunurile socrilor; trebuia citat B. pentru a-și dovedi calitatea de moștenitor; completul a judecat fondul, apelul și recursul și a omis să se abțină; decizia contestată nu a fost comunicată.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată la acest termen de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri și nici nu poate exercita căi de atac nedeschise prin lege.

Instanța reține că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin urmare, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională în condițiile prevăzute de lege, deciziile irevocabile pronunțate de o instanță de recurs nefiind susceptibile de a fi supuse acestei căi de atac.

Prin decizia nr. 145 din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, a fost respins, ca inadmisibil, recursul îndreptat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 159 din 22 noiembrie 2017 ce a fost pronunțată de Tribunalul Bacău ca instanță de recurs.

Cum o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce descriu obiectul recursului, având un caracter irevocabil în conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte constată că decizia nr. 145 din 12 martie 2020 nu poate fi supusă unui alt recurs. În consecință, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat de recurentul A. împotriva hotărârii pe care Curtea de Apel Bacău a pronunțat-o în soluționarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 145 din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2020.