Decizia nr. 1237/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată, la data de 17 martie 2017, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta Capitol S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea absolută a Certificatului de calitate de moștenitor nr. 7 din data de 15 aprilie 2003 emis de Biroul Notarului Public "B." în dosarul nr. S-l1/2003 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. La data de 5 septembrie 2017, reclamanta Capitol S.A. a depus la dosar o cerere completatoare prin care a arătat, în plus față de aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, faptul că certificatul de calitate de moștenitor nr. 7 din 15 aprilie 2003 a fost emis cu fraudarea legii.

Hotărârile pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă: În cuprinsul încheierii de ședință din data de 5 septembrie 2017, s-a reținut că apărătorul reclamantei a depus la dosar o cerere completatoare, care a fost comunicată și părții adverse, iar, instanța a dispus amânarea judecării cauzei pentru a da posibilitatea pârâtului să își pregătească apărarea, încuviințând cererea acestuia de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2017 tribunalul a respins excepția tardivității depunerii cererii completatoare, invocată de pârât. În cauză, prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 februarie 2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de pârât. Prin sentința civilă nr. 1067 din data de 4 mai 2018 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta Capitol S.A. în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. x din data de 15 aprilie 2003 emis de Biroul Notarului Public "B.", hotărârea urmând să fie comunicată din oficiu către Camera Notarilor Publici, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Decizia pronunțată în cauză de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie: Prin decizia nr. 402A din 28 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1067 din data de 4 mai 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă și a încheierilor de ședință din 5 septembrie 2017 și 31 octombrie 2017, respectiv, a încheierii din camera de consiliu din 22 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Capitol S.A.

Calea de atac declarată în cauză: Împotriva deciziei 402A din data de 28 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2017, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâtul A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2017, la data de 3 septembrie 2019.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: prezenta cale de atac este formulată în termen legal, este legal timbrată, cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. În ceea ce privește criticile formulate de către recurentul-pârât A., raportorul a reținut că acesta a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar intimata-reclamantă Capitol S.A., prin întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, completul de filtru urmând a aprecia dacă, în speță, criticile formulate de către recurentul-pârât pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în măsura în care va constata că nu este incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar. Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul-pârât A. a formulat concluzii de admitere a căii de atac declarate. Intimata-reclamantă Capitol S.A. nu a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepția nulității invocată, prin întâmpinare, de intimata-reclamantă Capitol S.A. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. Înalta Curte reține că, în speță, deși a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat respingerea, ca nefondate, a apelurilor promovate de către acesta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, de judecata realizată în primă instanță și de probele administrate în cauză. Astfel, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de către instanța de recurs cele invocate de către recurentul-pârât cu privire la o pretinsă încălcare de către tribunal a procedurii reglementate de art. 200 C. proc. civ., având în vedere că acestea nu vizează analiza realizată în considerentele deciziei atacate și nu își găsesc corespondent în raționamentul instanței de apel care a determinat adoptarea soluției pronunțate în respectiva fază procesuală. În ceea ce privește criticile formulate de către recurentul-pârât vizând respingerea apelurilor declarate împotriva încheierilor de ședință din data de 5 septembrie 2017 și 31 octombrie 2017, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât susținând că i-au fost cauzate vătămări prin faptul că tribunalul nu i-a adus la cunoștință că trebuia să formuleze întâmpinare la cererea completatoare depusă de partea adversă la termenul din data de 5 septembrie 2017 și, totodată, nu a pus în discuție cererea de transformare a cererii completatoare în cerere modificatoare, formulată de către intimata-reclamantă la termenul din data de 31 octombrie 2017, nefiindu-i solicitat acordul expres pentru acceptarea acestei cereri. Or, aceste critici excedează analizei ce poate fi realizată în faza recursului, având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o reluare a celor susținute în apel, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege, și, pe de altă parte, împrejurarea că recurentul-reclamant nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din această perspectivă. În dezvoltarea criticilor aduse soluției de respingere a apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018, recurentul-pârât a apreciat ca fiind greșită constatarea instanței de apel, potrivit căreia aspectele invocate prin cererea de apel reprezintă doar propriile păreri cu privire la imparțialitatea judecătorului, și a susținut că, în realitate, acestea constituie dovezi rezonabile privind încălcarea normelor de procedură, capabile să constituie elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli privind imparțialitatea judecătorului. Nici aceste susțineri nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, neputând fi circumscrise motivelor de casare strict reglementate de legiuitor, instanțele de fond și de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs neputând să procedeze la reinterpretarea probelor administrate. Nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărâri recurate, nevizând raționamentul instanței de apel, nici cele invocate de către recurentul-pârât referitor la trimiterea eronată la curtea de apel, de către tribunal, pentru a fi judecate în mod separat, a apelurilor pe care le-a declarat împotriva încheierilor de ședință din 5 septembrie 2017 și, respectiv, 31 octombrie 2017. De asemenea, nici dezvoltarea criticilor vizând respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1067 din data de 4 mai 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, nu se convertesc în niciunul dintre motivele de casare reglementate de lege, recurentul-pârât reluând o parte din susținerile formulate în apel și prezentând situația de fapt a speței, fără a indica în concret aspectele de nelegalitate a deciziei recurate sub acest aspect, deși a făcut trimitere la mai multe dispoziții legale. Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentul-pârât nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare strict reglementate de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-pârât nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,