ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1731/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. [d. 11.06.2011], E., F., G., H., I., J., K. [d. 30.01.2011], L., Arta Grafică S.A., M., N., O. și P., anularea următoarelor acte juridice: contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.01.1996, încheiat între D. și H. și I.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/27.11.1995, încheiat între E. și F. și G.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.09.1996, încheiat între H. și I. și J. și K.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.09.1996, între F. și G., J. și K., - contractul de donație nr. x/09.04.2003, încheiat între J. și K. și L.; contractul de donație nr. x/09.04.2003, încheiat între J. și K. și L.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/06.04.2005, încheiat între L. și S.C. Arta Grafica S.A.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.02.1996, încheiat între D. și M.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.09.2002, încheiat între M., N., O. și P.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/18.08.2004, încheiat între O. și P. și Q. și certificatul de moștenitor nr. x/27.01.2015.

Prin sentința civilă nr. 1010 din 7 iulie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins calificarea juridică a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanții A., B. și C., ca nefondată; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefondată; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1996 și nr. y/1996, ca fiind formulate în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1996, nr. y/1996 și nr. 3588/2002 și a Contractelor de donație nr. x/2003 și nr. y/2003 pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1995, nr. y/2005 și nr. 3018/2004, ca nefondate; a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Certificatului de moștenitor nr. x/2015, ca nefondat; i-a obligat pe reclamanți la plata către pârâtul M. a sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și a luat act că celelalte părți au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 139A din 1 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1010/07.07.2017 a Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondat și a obligat pe apelanții-reclamanți la plata către intimații-pârâți O. și N. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2019 și a deciziei nr. 139A din 1 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București au formulat recurs reclamanții A., B. și C.. Tododată, împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel declarat recurs incident pârâta S.C. Arta Grafică S.A.

Prin întâmpinările formulate în cauză de intimații L., O. și N., S.C. Arta Grafică S.A. s-au invocat, relativ la recursul principal, excepția tardivității, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului ce vizează contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.09.2002.

La data de 22 iunie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului principal, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiția referitoare la timbrarea cererii de recurs formulate de reclamanți.

Raportul a fost comunicat părților la 24, 29 și 30 iunie 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursurilor, la data de 22 septembrie 2020, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului principal declarat de reclamanții A., B. și C., invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic", sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, art. 32 din același act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În speță, se constată că, prin rezoluția de primire din 18 octombrie 2019, instanța a stabilit că recurenții-reclamanți datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 13.538,88 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Adresa cuprinzând dispoziția de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamanților la 31 octombrie 2019, conform dovezilor aflate la dosar, însă aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina lor și nici nu au formulat cerere de reexaminare, ori de ajutor public judiciar în termenele prevăzute de lege.

Totodată, aspectul nedepunerii taxei judiciare de timbru a fost verificat și la finalizarea prezentei ședințe de judecată din data de 22 septembrie 2020, moment la care s-a constatat că nu a fost transmisă la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit de grefier în urma verificării datelor din sistemul informatic Ecris .

Așadar, Înalta Curte constată că reclamanții nu s-au conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina acestora.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

În consecință, văzând că recurenții-reclamanți A., B. și C. nu au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.538,88 RON și, reținând că cererea principală de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității și anularea cererii de recurs principal formulată reclamanții A., B. și C., ca netimbrată.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâta S.C. Arta Grafică S.A. împotriva deciziei nr. 139A din 1 februarie 2019 a Curții de Apel București, față de soluția dispusă în privința recursului principal, în temeiul art. 472 alin. (2) raportat la art. 491 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A., B., C. împotriva încheierii de ședință din 11 ianuarie 2019 și a deciziei nr. 139 A din 1 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat pârâta S.C. Arta Grafică S.A. împotriva deciziei nr. 139 A din 1 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020