ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1150/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 367A din 7 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 411 din 1 martie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin decizia nr. 18 din 14 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 a fost constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 367A din 7 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin cererea depusă la data de 7 aprilie 2020, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2020, reclamanta-recurentă A. a solicitat anularea, ca neconstituțională, a deciziei nr. 18/14.01.2020, cererea astfel formulată fiind înregistrată ca și contestație în anulare.

În motivarea cererii formulate, contestatoarea a reiterat situația de fapt din dosar, arătând că dorește admiterea acțiunii având ca obiect anularea actului de adjudecare nr. 25/10.07.1947. Menționează că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce face obiectul prezentei căi de atac, este netemeinică, nelegală și neconstituțională, fiind dată cu încălcarea art. 52 din Constituția României.

Având în vedere caracterul inform al căii de atac pe care contestatoarea A. a înțeles să o exercite împotriva deciziei nr. 18 din 14 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, pentru termenul de judecată stabilit în cauză aceasta a fost citată cu mențiunea de a preciza în mod expres care este calea de atac extraordinară pe care a înțeles să o exercite și să indice temeiul de drept al acesteia.

La 20 mai 2020, contestatoarea a depus note de ședință prin care a precizat faptul că este vorba despre o rejudecare, având ca temei art. 52 alin. (1) și (3) din Constituție, motiv pentru care solicită anularea deciziei atacate, ca neconstituțională, reieterând aceleași chestiuni de fapt din cererea inițială.

În ședința publică din data de 16.06.2020, la solicitarea Înaltei Curți, contestatoarea a precizat că nu a înțeles să formuleze contestație în anulare, și că solicită anularea deciziei civile nr. 18/2020 pronunțată în etapa recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a indica un cadru procedural căruia legea îi conferă aptitudinea de a permite invalidarea acelei hotărâri.

Analizând prioritar cererea denumită de parte în "anularea ca neconstituțională" a deciziei nr. 18 din 14 ianuarie 2020 sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Decizia nr. 18 din 14 ianuarie 2020 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în calea de atac a recursului. Or, împotriva hotărârilor pronunțate în recurs, legiuitorul a prevăzut posibilitatea exercitării doar a unor căi extraordinare de atac, dintre cele prevăzute la art. 503-513 C. proc. civ.. În mod ecepțional, în cazul hotărârilor date în recurs în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul nu a recunoscut nici această posibilitate, asemenea hotărâri nefiind supuse "niciunei căi de atac".

Prin cererea formulată, contestatoarea A. nu a indicat care este calea de atac extraordinară pe care a înțeles să o exercite, iar la interpelarea Înaltei Curți aceasta a precizat în mod expres că nu a înțeles să declare contestație în anulare și nici nu a precizat ce cale de atac a exercitat.

Totodată, deși i-a fost pus în vedere să precizeze în mod expres care este calea de atac formulată împotriva deciziei nr. 18/2020 a Înaltei Curți, și să indice temeiul acesteia din C. proc. civ., contestatoarea nu s-a conformat acestei dispoziții, insistând să arate doar că solicită, fie anularea hotărârii atacate, fie repunerea cauzei pe rol.

Așadar, văzând conținutul inform al cererii, din care nu reiese cadrul procedural adecvat judecării acesteia, și lipsa oricărui răspuns concret al contestatoarei la solicitarea de indicare a temeiului de drept corespunzător exigențelor din C. proc. civ., precum și principiul disponibilității (care impune a se ține seama de declarația părții că nu înțelege să declare contestație în anulare), Înalta Curte constată imposibilitatea încadrării căii de atac astfel exercitate din perspectiva dispozițiilor legii procesual civile, și, pe cale de consecință, imposibilitatea soluționării cererii de invalidare a deciziei civile nr. 18/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în afara coordonatelor unei căi de atac deschise prin lege

În ceea ce privește dispozițiile art. 52 din Constituția României citate de către contestatoare, se reține că nu este posibilă calificarea căii de atac prin raportare la această normă de drept material, modul și condițiile de exercitare a căilor de atac fiind reglementate doar prin norme de drept procesual.

Prin urmare, în lipsa oricărei indicații referitoare la cadrul procedural ce ar permite instanței să se pronunțe pe solicitarea de anulare a deciziei civile nr. 18/2020, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea privind "anularea ca neconstituțională" a deciziei nr. 18 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea privind "anularea ca neconstituțională" a deciziei nr. 18 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, formulată de petenta A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2020.