ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2020

Ședința publică din data de 10 iunie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 01.08.2019, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2019, revizuenții A., B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 616/04.07.2019, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă în dosarul nr. x/2018, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 788/08.07.2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014.

Revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1463/A/13.11.2019, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și a obligat pe revizuenții să plătească intimaților suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reținând că cele două hotărâri judecătorești nu sunt contradictorii, în înțelesul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., revizuenții A., B., învederând următoarele:

- Respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă doar analizând dispozițiile cuprinse în dispozitivele celor două hotărâri nu poate fi primită, fiind străină de pricină, întrucât legea obligă instanța să analizeze dispozitivul, considerentele și acele elemente decizorii care nu pot fi înlăturate;

- Străină de natura pricinii este și motivarea conform căreia respingerea cererii reconvenționale privitoare la uzucapiune face dovada neîndeplinirii condiției solicitate de art. 908 alin. (4) C. civ.. Cauza cererii de chemare în judecată în cadrul acțiunii în revendicare nu a fost invocarea, de către recurenți, a unui drept de proprietate distinct cu privire la imobilul intimaților C., ci doar limitele juridice și corporale ale imobilului proprietatea acestora, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 788/2016. Astfel, schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată echivalează cu pronunțarea unei motivări străină de pricină;

- Referitor la motivarea contradictorie, recurenții arată că aceasta constă în faptul că deși instanța reține că în cauză a existat o acțiune în revendicare formulată de intimații C., finalizată cu pronunțarea deciziei nr. 788/2016, în același timp consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art. 908 alin. (4) C. civ.

- Referitor la nemotivare, recurenții arată că instanța nu a analizat sub nici un aspect împrejurarea pentru care decizia nr. 788/2016 nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 908 alin. (4) C. civ.

- Instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., considerând că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat trebuie să existe doar în privința dispozitivului;

- Instanța a încălcat dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv nu putea să aibă în vedere doar dispozitivele celor două hotărâri, ci trebuia să aibă în vedere și considerentele acestora;

- Reținând că cele două hotărâri a căror revizuire se solicită nu conțin dispoziții contradictorii, instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 429-435 C. proc. civ. cu privire la efectele hotărârilor judecătorești și art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

- Instanța a încălcat dispozițiile art. 509 C. proc. civ., urmare a interpretării eronate a dispozițiilor art. 908 alin. (4) C. civ., respectiv, a restrâns, în mod nelegal, sfera noțiunii de "hotărâri potrivnice".

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 20.02.2020 a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, pentru soluționare, la data de 13.05.2020.

Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate înregistrat la 09.03.2020, recurenții-revizuenți au arătat că recursul este admisibil și au solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate înregistrat la data de 16.03.2020, intimații au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Statuând că partea interesată poate cere revizuirea în condițiile menționate, legiuitorul a avut în vedere pronunțarea de către instanțele judecătorești a două hotărâri judecătorești prin care s-au dispus soluții potrivnice cu privire la aceeași chestiune litigioasă, prin încălcarea prevederilor art. 430- 431 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi însă invocate pentru a critica cea de-a doua hotărâre judecătorească ca fiind greșită din perspectiva interpretării și aplicării normelor de drept (altele decât cele care pun în discuție autoritatea de lucru judecat), norme care au fost apreciate de instanță a fi incidente raportului juridic dedus judecății și care au fundamentat dezlegarea dată pentru prima oară unei anumite chestiunii litigioase.

Aceasta, întrucât, instanța de revizuire nu exercită un control al legalității celei de-a doua hotărâri judecătorești, prin reaprecierea probatoriilor și reinterpretarea normelor de drept în scopul înlăturării impedimentelor legale pretins a fi fost reținute greșit în respectiva hotărâre judecătorească, impedimente care ar fi împiedicat instanța să soluționeze fondul litigiului, cu privire la care urma să constate că se opune lucrul anterior judecat într-un alt proces.

În speță, cu titlu prealabil, se constată că între părți au existat două procese distincte finalizate prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive.

Anume, se constată că în primul proces, prin sentința civilă nr. 216/10.02.2016 a Judecătoriei Oltenița, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 788/08.07.2016 a Tribunalului Călărași, a fost respinsă cererea în revendicarea suprafeței de 136 mp teren și grănițuire formulată de reclamanții D. și E. împotriva pârâților F., A. și B., precum și cererea reconvențională de constatare a uzucapiunii cu privire la aceeași suprafață de teren formulată de pârâtul F., precum și cererea de intervenție depusă de intervenienții A. și B. (hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2014).

În esență, s-a reținut că reclamanții au dovedit că dețin un titlu de proprietate ce atestă o suprafață mai mare decât cea pe care o posedă în mod real, 1189 m.p. teren comparativ cu 1351 m.p. teren, însă nu au dovedit că acapararea suprafeței de teren lipsă s-a făcut de către pârâtul F.. În ceea ce privește cererea reconvențională, instanțele au reținut că pârâtul nu a făcut dovada că a posedat acest teren sub nume de proprietar timp de 30 de ani, termen prevăzut de dispozițiile art. 1890 din vechiul C. civ., pentru a putea opune prescripția achizitivă.

În cel de-al doilea proces, se constată că prin sentința civilă nr. 1270/2018 a Judecătoriei Oltenița, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călărași, prin efectul admiterii apelului declarat în respectiva cauză, a fost respinsă cererea reclamanților A. și B. formulată în contradictoriu cu pârâții E. și D., privind rectificarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară a imobilului situat în oraș Budești, identificat prin nr. cadastral x, în favoarea pârâților, înscris în cartea funciară x, precum și cererea de anulare a încheierii nr. x/10.10.2017 de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate și de anulare a documentațiilor cadastrale care au stat la baza înscrierii. Totodată, a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. x/10.10.2017, precum și împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x/29.08.2018 pronunțată de O.C.P.I. Călărași - B.C.P.I. Oltenița (hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2018).

În esență, s-a reținut că acțiunea în rectificarea intabulării formulată de reclamanți nu poate fi primită întrucât reclamanții nu au introdus concomitent și o acțiune de fond și nici nu au probat că dețin o hotărâre judecătorească definitivă care să le stabilească dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care cer rectificarea mențiunilor din cartea funciară, cerință impusă prin dispozițiile art. 908 alin (4) teza I C. civ., cu mențiunea că această cerință nu este îndeplinită de hotărârile judecătorești pronunțate în primul proces (sentința civilă nr. 261/2016 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 788/2016 a Tribunalul Călărași).

Rezultă că în cel de-al doilea proces, respingând acțiunea în rectificarea intabulării dedusă judecății de către revizuenți, instanțele nu au statuat cu privire la fondul pretențiilor, prin evaluarea drepturilor de proprietate invocate de părți ori prin statuari asupra concordanței mențiunilor din cartea funciară cu situația juridică reală a imobilului în litigiu între acestea, ci doar cu privire la neîndeplinirea de către acțiunea dedusă judecății a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 908 alin. (4) C. proc. civ.

Această chestiune litigioasă nu a făcut obiectul unui alt proces și nu a fost dezlegată, anterior, printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă, a cărei autoritate de lucru judecat să fi fost încălcată prin pronunțarea deciziei nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călărași a cărei revizuire se cere în procesul pendinte, motiv pentru care, prin hotărârea recurată, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Analizând criticile formulate de revizuenți întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Astfel, verificând cuprinsul hotărârii recurate, Înalta Curte constată că aceasta evidențiază considerentele care au fundamentat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, că aceste considerente nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii, astfel cum eronat se pretinde prin recurs, și că ele sunt fundamentate pe o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Anume, se constată că instanța de revizuire, contrar susținerilor revizuenților, a verificat admisibilitatea cererii de revizuire prin analizarea atât a mențiunilor din dispozitive cât și a celor din considerentele hotărârilor judecătorești pretins a fi potrivnice.

Urmare a acestei analize, instanța de revizuire a reținut că prin considerentele decizorii ale deciziei civile nr. 616/04.07.2019, Tribunalul Călărași a stabilit doar faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 908 alin. (4) teza I C. civ. pentru admiterea acțiunii în rectificarea intabulării, fără statuări asupra altor chestiuni litigioase, caz în care aceste considerente nu contravin considerentelor decizorii ale deciziei civile nr. 788/8.07.2016 a aceluiași tribunal, prin care au fost respinse cererea în revendicare formulată de intimați și cererea reconvențională prin s-a solicitat constatarea uzucapiunii.

Instanța de revizuire a mai reținut, urmare a verificărilor efectuate, că revizuenții, în mod vădit eronat, au pretins că prin decizia nr. 616/04.07.2019 s-ar fi stabilit că ar fi corectă și justificată legal înscrierea în cartea funciară a întregii proprietăți în favoarea intimaților, incluzând și terenul de 146 mp pentru care s-a stabilit că nu aparține acestora prin decizia 788/8.07.2016.

Așa fiind, criticile privind nemotivarea ori motivarea contradictorie a deciziei recurate, subsumate motivului de recurs prevăzut pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se dovedesc a fi nefondate.

În acest context al analizei se impune precizarea că mențiunea din cuprinsul hotărârii recurate potrivit căreia Decizia nr. 616/04.07.2019 a stabilit în mod decizoriu că nu erau îndeplinite condițiile legale ale rectificării cărții funciare pe calea căreia acționaseră revizuenții la Tribunal (art. 908 alin. (4) teza I C. civ.) tocmai deoarece acțiunea în uzucapiune fusese respinsă definitiv în procesul anterior în care s-a pronunțat decizia 788/8.07.2016 nu reprezintă o analiză proprie a instanței de revizuire în ceea ce privește temeinicia acțiunii în rectificarea intabulării, astfel cum eronat pretind revizuenții, ci o redare detaliată a argumentelor expuse în decizia civilă nr. 616/04.07.2019, în scopul demonstrării de către instanța de revizuire a concluziei privind caracterul necontradictoriu al considerentelor decizorii ale acestei hotărâri judecătorești cu cele ale deciziei civile nr. 788/8.07.2016.

Înalta Curte nu poate primi nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât acestea, astfel cum au fost dezvoltate, nu se fundamentează pe conținutul hotărârii recurate.

Înalta Curte constată că revizuenții, criticând hotărârea pronunțată de instanța de revizuire, decizia nr. 1463/A din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în realitate dezvoltă critici de nelegalitate cu privire la soluția de respingere a cererii în rectificarea intabulării pronunțată de Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr. 616/04.07.2019.

Anume, revizuenții pretind că se impunea a fi adoptată de tribunal soluția contrară, de admitere a cererii în rectificarea intabulării, argumentat de faptul că era îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 906 alin. (4) C. civ., relativă la existența unei hotărâri judecătorești care să statueze cu privire la întinderea reală a dreptului de proprietate al intimaților (și nu al revizuenților) asupra imobilului în litigiu între părți, această hotărâre fiind decizia nr. 788/8.07.2016 a aceluiași tribunal.

În acest sens sunt criticile prin care revizuenții susțin că erau îndreptățiți, în calitatea lor de posesori ai terenului, să formuleze acțiunea în rectificarea intabulării și, respectiv, cele prin care arată că argumentează îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 908 alin. (4) C. civ., în sensul că decizia anterioară, nr. 788/8.07.2016 a Tribunalului Călărași, cât timp a statuat cu privire la limitele materiale și juridice ale dreptului de proprietate al intimaților C., în acord cu dispozițiile art. 556 alin. (1) C. civ., inclusiv cu privire la faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți la revendicarea terenului în litigiu, îndeplinea cerința legală și era aptă să justifice rectificarea mențiunilor înscrise greșit în cartea funciară.

Astfel de critici pun însă în discuție nu caracterul contradictoriu al deciziei civile nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călărași cu decizia nr. 788/8.07.2016, din perspectiva dispozițiilor art. 430-431 C. proc. civ., cum eronat pretind revizuenții, ci caracterul nelegal al acestei hotărârii, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 908 alin. (4) C. civ., ceea ce nu este permis pe calea revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru același considerent, Înalta Curte constată că nu poate primi nici critica potrivit căreia instanța de revizuire a restrâns sfera noțiunii de "hotărâri potrivnice" prin interpretarea eronată a sintagmei "când este cazul" din dispozițiile art. 908 alin. (4) C. civ., contrar voinței legiuitorului care nu a limitat sfera acțiunilor care pot conduce la rectificarea cărții funciare strict doar la acțiunile "admise în fond", adică la sfera hotărârilor judecătorești nedefinitive, cu soluție de admitere în dispozitiv, întrucât se dovedește a fi străină considerentelor deciziei recurate în procesul pendinte, cât timp instanța de revizuire nu a analizat și nu a statuat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 908 alin. (4) C. civ.

În acest context al analizei, se impune observația că decizia civilă nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călărași este o hotărâre definitivă, caz în care considerentele sale relative la neîndeplinirea de către acțiunea în rectificarea intabulării deduse judecății a condițiilor impuse de dispozițiile art. 908 alin. (4) C. proc. civ. au autoritate de lucru judecat și ele nu pot fi reevaluate sub un astfel de motiv, de nelegalitate, pe calea revizuirii, cum eronat pretind revizuenții în cauza pendinte.

De altminteri, criticile formulate prin memoriul de recurs pun în evidență confuzia în care se află revizuenții atunci când pretind că hotărârea dată asupra acțiunii în rectificarea intabulării, decizia nr. 616/04.07.2019, se impune a fi revizuită sub motiv că în procesul finalizat prin pronunțarea acesteia existența Deciziei 788/2016 a fost invocată ca și motiv de rectificare, dar și ca decizie care a stabilit cu autoritate de lucru judecat întinderea juridică și corporală a dreptului de proprietate al reclamanților intimați C..

Ori, astfel cum corect a reținut instanța de revizuire prin hotărârea recurată, verificarea considerentelor deciziei civile nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călărași nu relevă o atare împrejurare, anume analizarea de către tribunal a autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 788/8.07.2016 ori a efectelor lucrului judecat a acestei decizii, în acord cu dispozițiile art. 430-431 C. proc. civ., astfel cum eronat pretind revizuenții.

Dimpotrivă, considerentele deciziei civile nr. 616/04.07.2019 evidențiază faptul că tribunalul a analizat decizia civilă nr. 788/8.07.2016 exclusiv din perspectiva îndeplinirii sau neîndeplinirii de către această hotărâre judecătorească a condiției prevăzută de dispozițiile art. 908 alin. (4) C. proc. civ. și a statuat, pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei și care nu pun în discuție chestiuni relative la autoritatea de lucru judecat, că această condiție nu este îndeplinită, caz în care acțiunea în rectificarea intabulării nu poate fi primită.

Nici împrejurarea că tribunalul a respins cererea în rectificarea intabulării ca nefondată și nu ca inadmisibilă nu face dovada încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 788/8.07.2016, astfel cum pretind revizuenții, întrucât această chestiune nu se stabilește prin examinarea tipului de soluție ci prin analizarea considerentelor de fapt și de drept care au fundamentat respectiva soluție.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, care fac inutilă analizarea celorlalte argumente invocate de revizuenți prin recurs, prin care aceștia dezvoltă raționamente care pun în discuție nelegalitatea hotărârii a cărei revizuire au solicitat a se constata, raționamente care excedează controlului exercitat de instanța de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Constatând că revizuenții au pierdut procesul, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acestora la plata către intimați a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A., B., ambii domiciliați în județul Călărași, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat G., cu sediul în București, str. x, sector 4 împotriva deciziei nr. 1463/A din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații E., D., ambii cu domiciliul în București, B-dul x, nr. 116, bl. M2/3.

Obligă pe recurenții-revizuenți la plata, către intimații E., D., a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2020.