Decizia nr. 874/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 05.07.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții A., B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 1625/A/19.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2016.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea de ședință din 28.10.2019, pronunțată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecata cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile nu s-au prezentat la apelul nominal și nu au solicitat judecata în lipsă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., revizuenții A., B.. Recurenții au arătat că la termenul de judecată din 28.10.2019, din motive independente de voința acestora și a apărătorului lor, care se afla în imposibilitatea de a se prezenta la strigarea cauzei, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Recurenții au mai arătat că motivele de suspendare nu le sunt imputabile și au solicitat admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților pentru termenul de judecată.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 25.03.2020 a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 13.05.2020. La data de 09.03.2020, recurenții au formulat punct de vedere la raport, prin care au solicitat repunerea pe rol a cererii din dosarul civil nr. x/2019, privind revizuirea deciziei nr. 1625/A/19.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2016. Au mai arătat că recursul este motivat potrivit legii, respectă cerințele art. 486 alin. (3) și 414 alin. (2) C. proc. civ. și este admisibil. De asemenea, recursul se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, întrucât deși recurenții au solicitat la primul termen de judecată amânarea judecății din motive obiective dovedite, instanța a încălcat dispozițiile art. 222 C. proc. civ. Recurenții au invocat decizia în interesul legii nr. 2/2017 a Înaltei Curți, dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apărările formulate în cauză Recursul a fost comunicat intimatei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la data de 07.01.2020, conform dovezii de comunicare de la dosar ICCJ, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la data de 07.02.2020 (zi lucrătoare de vineri). În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Astfel, revizuenții învederează că temeiul pentru care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv lipsa părților, nu le este imputabil și că la termenul de judecată din 28.10.2019, din motive independente de voința acestora și a apărătorului lor, care se afla în imposibilitatea de a se prezenta la strigarea cauzei, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Argumentele învederate prin memoriul de recurs nu se circumscriu însă dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., situație în care devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind sancțiunea nulității pentru neîncadrarea motivelor invocate în ipotezele expres reglementate de art. 488 C. proc. civ. Aceasta întrucât recurenții relevă instanței de control judiciar o situație de fapt, respectiv aceea a imposibilității de prezentare la termenul de judecată din motive, pretind aceștia, neimputabile lor și apărătorului ales, iar nu o chestiune de nelegalitate care să privească măsura suspendării judecății luată de instanță în absența unei solicitări de judecată în lipsă. O astfel de apărare însă nu poate fi calificată drept o chestiune de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ. iar, pe cale de consecință, nu poate fi analizată ca atare de către instanța de recurs. Împrejurarea că prin punctul de vedere la raport recurenții indică drept motiv de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în mod eronat trecut ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 6), nu este de natură să înlăture sancțiunea nulității, câtă vreme această încadrare și motivarea subsecventă au intervenit în afara termenului legal. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenții A., B. împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,