ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4978/2018

HOTĂRÂRE

16.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4978/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 05.10.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 64.000 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de pârâtă în baza scrisorii de trăsură/comenzii de transport nr. x/0226/0000 din 06.07.2017.

Prin sentința nr. 1300 din 26 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, invocată de pârâta-reclamantă, și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Galați.

În motivarea aceste excepții, Tribunalul București a reținut că părțile au încheiat un contract de transport în baza CMR (Convenția referitoare la contractul internațional de mărfuri pe șosele încheiată la Geneva la 14.11.1975), iar conform art. 31 din CMR:, pentru litigiile decurgând din transporturile supuse convenției reclamantul poate să sesizeze, înafara organelor de jurisdicție ale țărilor contractante, desemnate de comun acord de către părți, organele de jurisdicție din țara pe teritoriul căreia:

a) Se află reședința obișnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenția prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau

b) Este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor și nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicție".

S-a mai reținut că locul sediului pârâtei este în mun. Galați, astfel încât competența teritorială revine Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 216/2018 din 27 septembrie 2018 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În argumentarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat despăgubiri contractuale rezultate din comanda de transport dată de reclamantă pârâtei (nr. x/0226/0000 din 06.07.2017), pentru 12 expeditori (proprietari ai mărfurilor distruse în incendiu), care au încheiat fiecare câte o scrisoare de trăsură cu pârâta, în care se precizează locul predării mărfurilor, acesta fiind în mai multe localități, în funcție de fiecare contract în parte, în unele dintre contracte fiind trecut municipiul București.

S-a mai reținut că potrivit art. 31 din Convenția referitoare la contractul internațional de mărfuri pe șosele încheiată la Geneva la 14.11.1975, competența aparține României.

În ceea ce privește competența teritorială a instanțelor de pe teritoriul României, s-a reținut că art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reglementează competența teritorială alternativă pentru contractul de transport, fiind competente teritorial deopotrivă atât instanța prevăzută de art. 107 C. proc. civ. (de la sediul pârâtei), cât și instanța prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (de la locul de plecare sau de la locul de sosire).

În fine, Tribunalul Galați a reținut că reclamanta a făcut alegerea instanței de la unul din locurile de sosire în care trebuia să predea marfa transportatorul, pârâta B. S.R.L., indicat ca fiind municipiul București atât în contractul de transport x/2017/01, cât și în contractul de transport x/2017/01 și contractul de transport x/2017/01, motiv pentru care s-a apreciat că revine Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Înalta Curte reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ. iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

De asemenea, instanța supremă reține că pentru cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care are exclusiv dreptul de a decide care din instanțele deopotrivă competente să fie sesizată, iar, în speță, reclamanta și-a exprimat opțiunea prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București, ca fiind instanța de la unul din locurile de sosire a mărfii, instanță legal învestită, competentă să soluționeze cauza.

Așa fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.