ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4486/2018

Ședința publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 21.11.2016 sub nr. x/2014/a6, reclamanta - creditoare S.C. A. S.R.L. a formulat contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar C.I.I. B. al societății debitoare S.C. C. S.R.L. Slobozia, menționate în raportul de activitate publicat de acesta în extras în B.P.I. nr. 20765 din 14.11.2016, respectiv a măsurii de ridicare de către creditoarea D. a bunurilor container și mobilier container.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 45 lit. j), art. 58, art. 59 din Legea nr. 85/2014, art. 555-557 și 1777 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2070/F din 16.12.2016, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar C.I.I. "B." al societății debitoare S.C. C. S.R.L. și cuprinse în raportul de activitate nr. 652 din 2 noiembrie 2016.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de apel că instanța de fond avea obligația de a-i asigura apelantei posibilitatea să ia cunoștință de înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 16.12.2016, pentru a le putea combate, obligație pe care apelanta apreciază că prima instanță nu a respectat-o, încălcându-se principiul contradictorialității.

Prin decizia civilă nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații creditori DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, S.C. E. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F. SPRL, REPREZ. PRIN C.I.I. G., D. și intimata C.I.I. B. ÎN CALITATE DE ADMINISTRATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI S.C. C. S.R.L., ca nefondat.

La data de 31 mai 2017 (plic dosar recurs), recurenta-contestatoare S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, acesta fiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (5), pct. (8) din C. proc. civ.

Recurenta-contestatoare a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv prin ignorarea flagrantă a principiului contradictorialității, nebeneficiind de dreptul la apărare și de un proces echitabil astfel cum impun exigențele art. 6 din Convenția C.E.D.O.

După expunerea istoricului litigiului și a parcursului procesual al cauzei, recurenta-contestatoare a susținut că instanța de fond - Tribunalul Ialomița, încă de la primul termen de judecată, a respins contestația formulată argumentând că partea contestatoare nu a combătut probele propuse și administrate de C.I.I. B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei în dosarul cauzei, or probele depuse pentru termenul de judecata din 16.12.2016 nu au fost comunicate părților și nici nu a fost informată ca au fost depuse înscrisuri în dosarul cauze, instanța de fond încălcând astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Recurenta-contestatoare a susținut că instanța de judecată, având rolul activ în aflarea adevărului, trebuia să verifice și să comunice părților înscrisurile depuse de creditoarea D. în vederea combaterii si purtarea de discuții pe acestea. Or, instanța de fond de la primul termen de judecată a soluționat cauza cu încălcarea flagrantă a principiului contradictorialității și a rolului activ al judecătorului.

S-a mai susținut că apelul formulat, prin care a invocat nerespectarea principiului contradictorialității, a fost respins cu argumentarea că partea contestatoare nu a formulat o cerere în fața instanței de fond pentru a lua la cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și astfel în mod corect instanța a pronunțat sentința civilă nr. 2070/F/16.12.2016.

Recurenta-contestatoare a considerat că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că lipsa unei cereri din partea sa de a solicita comunicarea înscrisurilor depuse de intimată în dosar conduce la temeinicia sentinței civile nr. 2070/F/16.12.2016 și respingerea apelului, atât timp cât nu a fost informată de depunerea de înscrisuri într-un termen rezonabil de la depunere pentru a formula o astfel de cerere.

A susținut recurenta-contestatoare că instanța a ignorat dispozițiile art. 206 C. proc. civ. și practica C.E.D.O în domeniu, subliniind că înscrisurile depuse nu au putut fi discutate în contradictoriu si combătute, astfel fiind încălcat dreptul său la apărare si dreptul la un proces echitabil.

S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice altă proba ce se constituie utilă și pertinentă în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere la instanța inferioară în conformitate cu dispozițiile 498 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 26 iulie 2017, intimata C.I.I. B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C C. S.R.L Slobozia a invocat, în esență, în principal, excepția inadmisibilității recursului având în vedere dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2014 coroborate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., iar, în subsidiar, a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare în raport de art. 489 C. proc. civ., pe fond, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 22 februarie 2018, prin e-mail, intimata D. a solicitat, în sinteză, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 25.06.2018, prin e-mail, iar ulterior, la 14.03.2018, cu plic, intimata C.I.I. B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. SLOBOZIA a depus punct de vedere la raport prin care a arătat, în esență, că este de acord cu concluziile acestuia având in vedere că, la rându-i, a invocat excepția inadmisibiltatii față de dispozițiile art. 46 alin (1) din Legea nr. 85/2014 și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., conform căruia " nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de prima instanța sunt supuse numai apelului".

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că la originea exercitării recursului se află un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii insolvenței nr. 85/2014.

Astfel, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe legea insolvenței, devin aplicabile dispozițiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și art. 46 alin. (1) din aceași lege.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, decizie cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București a respins apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L.

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului, prevedere menținută și în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor pornite până la data de 31 decembrie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. PIATRA NEAMȚ împotriva deciziei civile nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2018.