ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3412 din 7 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată A. împotriva Deciziei nr. 1821 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

PENTru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că deși cerința "evocării fondului" este prevăzută în mod expres de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, revizuirea privește toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situația de fapt.

Rațiunea reglementarii revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauza și aceleași părți

Ca atare, în privința sferei hotărârilor ce pot forma obiectul revizuirii devin incidente dispozițiile art. 322 C. proc. civ. care, în cazul deciziilor pronunțate în recurs, instituie condiția evocării fondului.

Mai mult, întrucât motivele de revizuire vizează, ca regulă, situația de fapt, în doctrină și jurisprudență s-a apreciat că revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției, chiar dacă această cerință este prevăzută numai pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs.

În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator.

Din această perspectivă, o hotărâre prin care s-a respins o altă cerere de revizuire a unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Mai mult decât atât, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., poate fi solicitată în ipoteza existenței unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.

În cauză, de față revizuenta invocă contrarietatea între Decizia nr. 1873 din 6 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 ca fiind potrivnică Deciziei nr. 1821 din 8 iunie 2016 ambele pronunțate de aceeași instanță.

Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date în celelalte hotărâri menționate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de față Decizia nr. 1821 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curți din Dosarul nr. x/2010) a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că în dosarele, care au fost soluționate cu hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu a fost afectat principiul autorității de lucru judecat.

II. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 3412 din 7 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, revizuenta a susținut că există contrarietate între Decizia nr. 3412 din 7 decembrie 2016 și Decizia nr. 1873 din 6 mai 2015, ambele pronunțate de Înalte Curte de Casație, secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a arătat că hotărârea supusă revizuirii încalcă dispozițiile art. 41 din Constituția României și ale Legii nr. 165/2013.

III. Apărările formulate de intimați

Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că textul legal nu permite revizuirea unei hotărâri pronunțate în calea extraordinară a revizuirii.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că cele două hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu pot face obiectul unei noi cereri de revizuire.

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 3412 din 7 decembrie 2016, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cerere, printre alte cazuri și atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

PENTru a fi aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conțină elementele puterii lucrului judecat, adică să tranșeze fondul unui litigiu, pentru că rațiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura încălcarea acestui principiu, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, este revizuibilă doar hotărârea prin care instanța de recurs, analizând probele, reține o altă situație de fapt ori aplică alte dispoziții legale la situația de fapt preexistentă, cu consecința admiterii recursului.

Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

În speță, prin decizia supusă revizuirii, s-a respins ca inadmisibilă o altă cerere de revizuire formulată de aceeași revizuentă.

Așadar, prin hotărârea ce se cere a fi revizuită s-a respins o cerere de revizuire, prezenta cerere de revizuire reprezentând de fapt o revizuire la revizuire, ceea ce este inadmisibil.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3412 din 7 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2017.

Procesat de GGC - LM