ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 409/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 409/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 20 februarie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 576 din 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) și (3) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia și anularea hotărârii atacate.
În motivarea contestației în anulare, s-a susținut de către contestatorul A. că, în etapa procesuală a recursului, la data soluționării acestuia, respectiv 29 martie 2017, nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termen când a avut loc judecata.
Contestatorul A. a mai susținut că, recursul său nu putea fi soluționat pe fond de către completul de filtru, la termenul acordat pentru admisibilitatea în principiu, fără citarea părților, în contextul în care nu și-a exprimat acordul, în raport cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., în acest sens pronunțându-se și Curtea Cosntituțională, prin decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015.
În final, contestatorul A. a mai arătat că, soluționarea pe fond a recursului în procedura de filtrare a recursurilor, în lipsa exprimării acordului său, s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare.
Analizând contestația în anulare prin prisma temeiului de drept și a motivelor invocate, Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nu a fost prezent la termen când a avut loc judecata.
Neregularitatea procedurii de citare, din perspectiva art. 503 (1) C. proc. civ., trebuie să-l privească pe contestator, iar cumulativ trebuie îndeplinită și condiția negativă ca acesta să nu fi fost prezent la termenul când s-a judecat pricina.
În cauză, se constată că soluționarea recursului declarat de A. împotriva încheierii din 22 martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la citare, fiind incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, din lucrările de la dosar reiese că, după ce examinarea recursului a trecut de etapa prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind considerat admisibil potrivit raportului întocmit la data de 7 noiembrie 2016, completul de filtru a trecut la etapa următoare, stabilind termen pentru admsibilitatea în principiu, la data de 29 martie 2017, când s-a procedat la examinarea pe fond a recursului, însă cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 490 (2) coroborate cu art. 493 alin. (6) din același Cod.
Condiția prevăzută de art. 490 (2) teza finală C. proc. civ. se referă la exprimarea acordului atât de către recurent cât și de intimat, prin actele de procedură depuse la dosar, ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluționat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 din C. proc. civ.
În lipsa acestui acord, chiar în situația în care celelalte condiții prevăzute de alin. (6) al art. 493 din C. proc. civ. sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluționat pe fond de completul de filtru, fără citarea părților, context în care instanța urmează să fixeze un termen de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților, în condițiile alin. (7) al art. 493 din C. proc. civ.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) C. proc. civ., la paragraful 27 arătându-se că "dispozițiile art. 493 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 490 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. dau expresie principiului disponibilității în procesul civil.".
Or, în cauză, deși nu a existat exprimat un acord în acest sens, în raport cu art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la examinarea pe fond a recursului la termenul stabilit pentru admisibilitatea în principiu reglementat de art. 493 alin. (6) din același cod, recurentului A. fiindu-i încălcat astfel accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
Prin urmare, în vederea respectării principiilor contradictorialității și a disponibilității, decizia nr. 576 din 29 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă va fi anulată, urmând a se stabili termen la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 576 din 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pe care o anulează și, în consecință:
Stabilește termen la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2018.