ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4054/2018

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra cererii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a II-a CAF, la data de 13.07.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolventa a chemat in judecata pe parații Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale prin Direcția Generala Dezvoltare Rurala - Autoritatea de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala si Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit) solicitând instanței sa constate atitudinea de discriminare la adresa A. cu scopul creeării de probleme financiare si eliminarea din piața, încălcând L. 21/2006, art. 2 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (1) lit. d) si art. 8 alin. (1) lit. b) si obligarea paratelor la plata de daune materiale a sumei de 4.152.153,6 RON constituita ca efect al discriminării, ca diferența de plata efectuata de AFIR in contracte similare cu contractual de prestări servicii nr. x/27.04.2011 încheiat cu paratele, cu plata cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinarea depusa la dosar de către paratul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale s-a invocat excepția necompetenței materiale, excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a paratului Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Prin sentința civilă nr. 6817/14.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a, reținând, în esență, că, în raport cu obiectul cererii, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 10

1

din L.554/2004, ale art. 41 din Legea nr. 21/2006, precum și ale art. 96 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sens în care se impune a fi admisă excepția necompetenței materiale.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 13.12.2017, sub nr. dosar x/2017

Prin sentința civilă nr. 792/23.02.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat constatarea discriminării în temeiul Legii nr. 21/1996 și obligarea pârâtelor la plata de daune materiale. S-au invocat disp. art. 2, 5, 8 din Legea nr. 21/1996 referitor la faptele autorităților de a restrânge, împiedica sau denatura concurența în defavoarea sa și în favoarea B..

Instanța a constatat că delictele la care face referire reclamanta, respectiv fapte ale autorităților publice pârâte de a discrimina în favoarea B. prin refuzarea plății unor sume eligibile și nerespectarea termenelor de plată față de reclamantă, în schimb le-a respectat față de B., însoțite de solicitări de plată a unor daune materiale, reprezintă temeiuri ale unei răspunderi civile delictuale.

S-a reținut că elementul material al răspunderii delictuale este format din faptele de discriminare. Urmarea imediată a discriminării este în opinia reclamantei un prejudiciu ce rezultă din înmulțirea numărului de proiecte aprobate cu diferența dintre suma plătită B. și suma redusă discriminatoriu care a fost plătită reclamantei.

Instanța a reținut că, în finalul acțiunii, reclamanta se delimitează de un alt temei al răspunderii extracontractuale, arătând că nu este o îmbogățire fără justă cauză, ci o introducere nelegală a unor criterii necontractuale în plățile ce trebuiau efectuate. Din oficiu, instanța a considerat că este necesar și punctul de vedere al Consiliului Concurenței asupra acestor fapte de aparenta discriminare în efectuarea plăților, cu scopul invocat de reclamantă de a fi eliminată de pe piață.

În temeiul art. 94 pct. 1 noul C. proc. civ. și art. 132 noul C. proc. civ., instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei de la sediul pârâtei AFIR, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă sub nr. x/2018 la data de 23.04.2018.

Prin sentința civilă nr. 4301/2018 din 29 iunie 2018 instanța a admis excepția necompetentei materiale invocate din oficiu; a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, în aplicarea art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, că cererea de față vizează o cerere de contencios-administrativ pentru care legea stabilește o competență specială și exclusivă.

Instanța a reținut că voința legiuitorul emană fără putință de tăgadă ca orice litigiu având ca obiect pretenții ce s-au născut în legătură cu actele administrative (iar nu doar ce emană din acte administrative în mod direct), sume ce se solicită de la autoritatea centrală competentă în a emite aceste acte administrative, este de competența Curților de Apel.

Scindarea competenței între Curțile de Apel și instanțele judecătorești de drept comun în ceea ce privește contestarea directă a actelor administrative în raport de constatarea unei stări de discriminare în condițiile în care ambele situații vizează îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act administrativ, este artificială și nu exprimă voința legiuitorului de a vedea o judecare unitară și previzibilă a unor cereri de specializare înaltă, a mai reținut instanța.

În egală măsură, s-a arătat că judecarea cererilor de această natură de către Curțile de Apel este și o soluție rațională în raport de complexitatea ridicată a problematicii și în raport de nevoia obținerii unei practici unitare în cauză la nivelul instanțelor superioare.

Instanța a mai reținut că, și în ipoteza în care s-ar considera că litigiul este de competența unei instanțe de drept comun, cererea, în raport de dispozițiile art. 94 C. proc. civ., ar fi de competența Tribunalului București. Și aceasta întrucât, petitul I al cererii vizează o cerere neevaluabilă în bani - constatarea unei situații de discriminare, ce nu se subscrie competenței exclusive și excepționale a judecătoriei enunțată de art. 94 C. proc. civ., iar capătul II de cerere vizează obligarea autorității publice la suma de 4.152.153,60 RON, peste pragul valoric instituit de art. 94 lit. k) C. proc. civ.

Dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat la 16 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, luând în analiză cu prioritate excepția necompetenței sale funcționale, urmează a declina competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru următoarele considerente:

Pentru a stabili secția competentă să soluționeze conflictul negativ de competență trebuie întâi lămurită problema instanței (secției) înaintea căreia se ivește conflictul negativ de competență.

În cazul nostru avem de-a face cu un conflict negativ de competență, această situație fiind reglementată de art. 133 pct. 2 din Noul C. proc. civ.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din Noul C. proc. civ. prevăd că: "2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Astfel, pentru a exista un conflict negativ de competență trebuie ca două sau mai multe instanțe să-și decline reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, trebuie ca ultima instanță învestită să-și decline, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Pentru a avea un conflict negativ de competență, trebuie să existe două declinări reciproce de competență.

Deși, inițial a fost sesizat Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, ulterior, declinările reciproce de competență au existat doar între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă.

Din analiza dispozițiilor art. 133, 134, 135, 429 și 433 din C. proc. civ., rezultă că prezentul conflict de competență s-a ivit în fața Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care și-a declinat competența, și nu în fața ultimei instanțe sesizate Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, care la rându-i și-a declinat competența.

Din dispozitivul sentinței pronunțate de ultima instanță sesizată, rezultă că aceasta și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, apoi a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului.

Potrivit art. 429 din C. proc. civ., "După pronunțarea hotărârii instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.", ceea ce înseamnă că efectul principal al unei hotărâri judecătorești este acela că dezînvestește instanța, deci instanța nu mai poate să dispună nimic după ce s-a dezînvestit prin declinare.

De asemenea, conform art. 433 din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condițiile prevăzute de lege.", astfel că, după ce instanța și-a declinat competența, aceeași instanță nu mai putea să constate ivit conflictul negativ de competență, având în vedere că tocmai se dezînvestise.

Prin urmare, dosarul trebuia să se întoarcă la Curtea de Apel București, conform dispozitivului sentinței nr. 4301/2018 din 29 iunie 2018, această instanță să pună cauza pe rol, să constate, ea, conflictul negativ de competență și să suspende judecata cauzei (conform art. 134 C. proc. civ.) pentru că numai această instanță era învestită cu soluționarea cauzei, prin declinare, iar nu Judecătoria Sectorului 1 București, care tocmai își declinase competența.

Potrivit art. 134 din C. proc. civ., "Instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul."

Așadar, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul negativ de competență este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar pentru a se putea face aplicarea art. 135 C. proc. civ., conflictul negativ de competență trebuie soluționat de secția corespunzătoare celei în fața căreia s-a ivit, care este secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 132 din C. proc. civ., constatând că secția a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost legal învestită, Înalta Curte va declina competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a conflictului de competență în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.