ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

contestației penale de față, constată următoarele:

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași, autoritate judiciară competentă de primire a

mandatului european de arestare, a transmis Curții de Apel Iași, după

efectuarea procedurii prev. de art. 99 și 100 din Legea nr. 302/2004,

modificată, Semnalarea SIS, mandatul european de arestare emis de Judecătoria

Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., nr. 1.

B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013, emis pe numele persoanei solicitate B.C.,

deținut în altă cauză în Penitenciarul Iași, care a fost emis în vederea

urmăririi penale a persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii de

falsificare de acte oficiale și uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen.

ungar.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 187/2014.

Primind cauza

spre soluționare, Curtea de Apel, verificând actele și lucrările dosarului, a

reținut următoarele:

Prin mandatul

european de arestare emis la data de 07 noiembrie 2013 de Judecătoria Raională

Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2, autoritatea judiciară emitentă solicită

arestarea și predarea persoanei solicitate B.C. în vederea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de acte oficiale și uz de fals

prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.

În cuprinsul

mandatului european de arestare se descrie fapta astfel:

„La data de

14 aprilie 2013, la orele 20.00, inculpatul B.C. s-a prezentat pentru ieșire la

Punctul de trecere rutier al frontierei de la Artand, ca pasager al

autoturismului de marca A.R. Pe parcursul controlului efectuat asupra lui,

acesta a predat cartea de identitate românească; pe parcursul acesteia s-a

stabilit că, deși cartea de identitate conține fotografia lui B.C., actul în

sine este un fals în totalitate, datele ce figurează în acesta aparținând unei

alte persoane reale.”

Mandatul

european de arestare emis se întemeiază pe mandatul european de arestare emis

de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2 al cărui domeniu

de aplicare include și teritoriul Ungariei, calificându-se astfel, totodată, și

drept mandat de arestare intern [mențiunea de la lit. b)].

Pedeapsa

maximă prevăzută de legea penală ungară este de 3 ani închisoare.

Încadrarea

juridică a faptei este în infracțiunea prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen.

ungar.

Autoritatea

judiciară emitentă nu a marcat niciuna dintre cele 32 categorii de infracțiuni

prevăzute de lit. e) din mandat, astfel încât să nu fie necesară condiția

verificării dublei încriminări.

Totodată, în

cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că răspunderea penală

pentru fapta care fundamentează mandatul se prescrie la 07 noiembrie 2016 [lit.

f) din mandat].

În cursul

procedurii în fața instanței, i s-a citit persoanei solicitate conținutul

mandatului european de arestare, o copie a acestuia fiindu-i înmânată în cursul

procedurii în fața procurorului, i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute

de art. 104 din Legea nr. 302/2004, modificată, i s-au adus la cunoștință

efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la

predare și efectele consimțământului la predare, respectiv caracterul irevocabil

al acestuia și caracterul definitiv al hotărârii pronunțate pe baza

consimțământului dat.

Persoana

solicitată a fost audiată cu privire la consimțământ, regula specialității și

cu privire la motivele obligatorii și facultative de refuz, declarațiile fiind

consemnate în scris și atașate la dosar.

Persoana

solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa către autoritatea emitentă,

nu renunță la beneficiile regulii specialității, se află în executarea unei

pedepse de 4 ani închisoare și a formulat contestație la executare și apel

peste termen la Tribunalul Cluj, nu are alte afaceri judiciare pe teritoriul

României, nu are alte condamnări în state membre sau state terțe pentru

aceleași fapte care motivează mandatul european de arestare, nu este de acord

să fie arestat în vederea predării.

Din adresa din

21 decembrie 2013 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul

Iași, rezultă că B.C. este condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru

infracțiuni de trafic și consum de droguri, prin sentința penală nr. 414 din 27

octombrie 2011 a Tribunalului Cluj în baza căreia s-a emis mandat de executare

a pedepsei nr. 510 din 26 noiembrie 2013 (aflat în copii la dosar Parchet).

Executarea

pedepsei a început la 05 decembrie 2013 urmând a expira în termen la data de 04

decembrie 2017.

Infracțiunea care

motivează mandatul european de arestare emis este încriminată în legea penală română

în infracțiunea prev. de art. 320, fals material în înscrisuri oficiale, și respectiv

uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., sancționate cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare

și alternativ cu amendă pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

Prin sentința

penală nr. 3/MEA din 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de Judecătoria

Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., pentru executarea

mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 7 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei

solicitate, B.C., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, în altă cauză, în vederea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de „falsificare de acte oficiale

și uz de fals”, prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.

S-a respins cererea

privind arestarea, predarea și predarea amânată a persoanei solicitate B.C. către

autoritatea judiciară emitentă Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul pentru apărător oficiu, în sumă

de 200 RON, suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că mandatul european de arestare emis,

nu întrunește condițiile de validitate ale mandatului din perspectiva dispozițiilor

de lege internă, precum și ale deciziei cadru transpusă.

S-a arătat că

în cazul emiterii unui mandat european, atunci când arestarea și predarea se solicită

în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, decizia pe care se întemeiază

mandatul european este mandatul de arestare național sau decizia judiciară având

același efect.

În speță, decizia

pe care se întemeiază mandatul european de arestare este însuși mandatul european

de arestare, care, prin modul de reglementare, este o decizie judiciară prin care

autoritatea judiciară emitentă solicită autorității judiciare de executare ca acesta

din urmă să aresteze și să predea persoana solicitată autorității emitente, astfel

că mandatul european de arestare nu este un mandat național de arestare și nici

echivalentul acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte, rezultă că autoritatea

judiciară emitentă nu a emis împotriva persoanei solicitate un mandat de arestare

intern.

Efectele executării

mandatului european de arestare constau în luarea măsurii arestării persoanei solicitate

în vederea predării și predarea acesteia de către autoritatea judiciară română.

Pentru ca autoritatea judiciară română, Curtea de Apel Iași, să poată dispune privarea

de libertate a persoanei solicitate, și emiterea unui mandat de arestare român în

vederea predării acesteia, la baza mandatului european de arestare trebuie să se

afle mandatul național ungar de arestare emis anterior sau concomitent cu emiterea

mandatului european de arestare, fiind necesar ca acesta să existe în materialitatea

lui la data emiterii mandatului european de arestare.

Față de această

situație, Curtea a reținut că mandatul european de arestare emis, a cărui executare

se solicită, nu se întemeiază pe mandatul de arestare național împotriva persoanei

solicitate, condiția fiind de validitate a mandatului european de arestare care

nu este întrunită în cauză.

Pe de altă parte,

persoana solicitată aflându-se în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare în

România, această situație juridică constituie un motiv de predare amânată obligatorie,

conform art. 112 cu referire la art. 58 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004

modificată, evident, în situația în care mandatul european de arestare este valid.

În acest caz predarea

se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până

la executarea pedepsei la termen.

S-a mai arătat

că pedeapsa în executarea căreia persoana solicitată se află, se execută integral

la data de 04 decembrie 2017, după împlinirea prescripției răspunderii penale a

persoanei solicitate pentru infracțiunea care fundamentează mandatul european de

arestare de față, astfel încât predarea amânată ce s-ar impune în prezenta cauză

nu-și va putea produce efecte juridice. Liberarea condiționată a persoanei solicitate,

condamnată în țară, este o eventualitate la care are vocație după luna august 2016,

condiționată de toate elementele care o reglementează în C. pen. român.

Pentru lipsa condițiilor

de validitate ale mandatului european de arestare, în temeiul art. 87 alin. (1)

lit. c) și art. 107 din Legea nr. 302/2004 și lit. b) pct. 1 din formularul standard

al mandatului european de arestare, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată

de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L.,

pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013

emis pe numele persoanei solicitate B.C., în prezent deținut în Penitenciarul Iași,

în altă cauză, în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de „falsificare

de acte oficiale și uz de fals”, prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, susținând

că în mod greșit a fost respinsă cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu,

Republica Ungară, pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din

07 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate B.C., întrucât pentru validitatea

mandatului european de arestare nu este necesară și emiterea mandatului național

de arestare.

Examinând hotărârea

atacată în raport de contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin mandatul european de arestare emis

la data de 07 noiembrie 2013 de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2,

autoritatea judiciară emitentă solicită arestarea și predarea persoanei solicitate

B.C. în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de

acte oficiale și uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.

Din cuprinsul

mandatului european de arestare reiese că la data de 14 aprilie 2013, la orele 20.00,

inculpatul B.C. s-a prezentat pentru ieșire la Punctul de trecere rutier al frontierei

de la Artand, ca pasager al autoturismului marca A.R. Pe parcursul controlului efectuat

asupra lui, acesta a predat cartea de identitate românească; pe parcursul acesteia

s-a stabilit că, deși cartea de identitate conține fotografia lui B.C., actul în

sine este un fals în totalitate, datele ce figurează în acesta aparținând unei alte

persoane reale.

Mandatul european

de arestare emis se întemeiază pe mandatul european de arestare emis de Judecătoria

Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2 al cărui domeniu de aplicare include

și teritoriul Ungariei, calificându-se astfel, totodată, și drept mandat de arestare

intern [mențiunea de la lit. b)].

S-a menționat

în mandatul european de arestare că pedeapsa maximă prevăzută de legea penală ungară

este de 3 ani închisoare, că răspunderea penală pentru fapta care fundamentează

mandatul se prescrie la 07 noiembrie 2016 [lit. f) din mandat] și nu s-a marcat

niciuna dintre cele 32 categorii de infracțiuni prevăzute de lit. e) din mandat,

astfel încât să nu fie necesară condiția verificării dublei încriminări.

Totodată, din

adresa din 21 decembrie 2013 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul

Iași, rezultă că B.C. este condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiuni

de trafic și consum de droguri, prin sentința penală nr. 414 din 27 octombrie 2011

a Tribunalului Cluj în baza căreia s-a emis mandat de executare a pedepsei nr.

510 din 26 noiembrie 2013 (aflat în copii la dosar Parchet).

Executarea pedepsei

a început la 05 decembrie 2013, urmând a expira în termen la data de 04 decembrie

2017.

Potrivit dispozițiilor

art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european

de arestare trebuie să cuprindă indicarea existenței unei hotărâri judecătorești

definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești

executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96

din prezenta lege.

În cauza de față,

mandatul european de arestare emis de autoritățile ungare nu are la bază existenta

unui mandat de arestare național și nici o hotărâre judecătorescă în acest sens,

astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate, mandatul european de arestare

nu suplinește lipsa mandatului de arestare intern sau a hotărârii judecătorești

executorii.

Astfel cum prevăd

și dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în

cazul emiterii unui mandat european de arestare, atunci când arestarea și predarea

se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, decizia pe

care se întemeiază mandatul european este mandatul de arestare național sau decizia

judiciară având același efect. În lipsa acestora, mandatul european de arestare

nu poate fi pus în executare, astfel că în mod corect, instanța de fond a respins

cererea autorităților ungare privind executarea mandatului european de arestare.

În opinia

Înaltei Curți, această hotărâre nu încalcă prevederile Tratatului de cooperare polițienească

și judiciară în materie penală privind mandatul european de arestare și procedurile

de predare între statele membre.

Acțiunile comune

în domeniul cooperării judiciare în materie penală privind măsuri de facilitare

și accelerare a cooperării între statele membre, la care face referite Tratatul,

nu exclud condițiile de valabilitate a actelor procedurale, validitatea mandatului

european de arestare fiind o condiție a extrădării și nu o procedură formală care

poate fi înlocuită.

Dincolo de principiile

care fundamentează decizia cadru - ale încrederii reciproce între autoritățile judiciare,

ale executării și recunoașterii reciproce și imeditate a deciziilor judiciare -

și reglementările naționale privind mandatul european de arestare, în cauza de față,

mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut în mod corect că mandatul european de arestare, a cărui executare

se solicită, neîntemeindu-se pe mandatul de arestare național împotriva persoanei

solicitate, condiția de validitate a acestuia nu este întrunită și nu poate fi pus

în executare.

Fără a avea legătură

cu motivele care au stat la baza soluției de respingere a solicitării de arestare

și predare a persoanei solicitate B.C. către autoritățile ungare, trebuie avut în

vedere și faptul că acesta se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic și consum de droguri, în baza sentinței

penale nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, în cauză fiind aplicabile

dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, referitor la

amânarea predării persoanei solicitate. Față de faptul că executarea pedepsei a

început la 05 decembrie 2013 urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017,

după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta care

fundamentează mandatul european de arestare, la 07 noiembrie 2016, predarea amânată

ce s-ar impune în cauză nu va putea produce efecte juridice.

Față de cele menționate,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar

contestația formulată de Parchet este nefondată, urmând a fi respinsă în baza

art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru persoana solicitată va fi plătit din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței

penale nr. 3 din 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, privind pe intimata persoană solicitată B.C.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 320 RON, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 martie 2014.