ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației penale de față, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, autoritate judiciară competentă de primire a mandatului european de arestare, a transmis Curții de Apel Iași, după efectuarea procedurii prev. de art. 99 și 100 din Legea nr. 302/2004, modificată, Semnalarea SIS, mandatul european de arestare emis de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013, emis pe numele persoanei solicitate B.C., deținut în altă cauză în Penitenciarul Iași, care a fost emis în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de acte oficiale și uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen.
ungar. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 187/2014. Primind cauza spre soluționare, Curtea de Apel, verificând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele: Prin mandatul european de arestare emis la data de 07 noiembrie 2013 de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2, autoritatea judiciară emitentă solicită arestarea și predarea persoanei solicitate B.C. în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de acte oficiale și uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar. În cuprinsul mandatului european de arestare se descrie fapta astfel: „La data de 14 aprilie 2013, la orele 20.00, inculpatul B.C. s-a prezentat pentru ieșire la Punctul de trecere rutier al frontierei de la Artand, ca pasager al autoturismului de marca A.R.
Pe parcursul controlului efectuat asupra lui, acesta a predat cartea de identitate românească; pe parcursul acesteia s-a stabilit că, deși cartea de identitate conține fotografia lui B.C., actul în sine este un fals în totalitate, datele ce figurează în acesta aparținând unei alte persoane reale.” Mandatul european de arestare emis se întemeiază pe mandatul european de arestare emis de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2 al cărui domeniu de aplicare include și teritoriul Ungariei, calificându-se astfel, totodată, și drept mandat de arestare intern [mențiunea de la lit. b)]. Pedeapsa maximă prevăzută de legea penală ungară este de 3 ani închisoare. Încadrarea juridică a faptei este în infracțiunea prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen.
ungar. Autoritatea judiciară emitentă nu a marcat niciuna dintre cele 32 categorii de infracțiuni prevăzute de lit. e) din mandat, astfel încât să nu fie necesară condiția verificării dublei încriminări. Totodată, în cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că răspunderea penală pentru fapta care fundamentează mandatul se prescrie la 07 noiembrie 2016 [lit. f) din mandat]. În cursul procedurii în fața instanței, i s-a citit persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, o copie a acestuia fiindu-i înmânată în cursul procedurii în fața procurorului, i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, modificată, i s-au adus la cunoștință efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare și efectele consimțământului la predare, respectiv caracterul irevocabil al acestuia și caracterul definitiv al hotărârii pronunțate pe baza consimțământului dat.
Persoana solicitată a fost audiată cu privire la consimțământ, regula specialității și cu privire la motivele obligatorii și facultative de refuz, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar. Persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa către autoritatea emitentă, nu renunță la beneficiile regulii specialității, se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare și a formulat contestație la executare și apel peste termen la Tribunalul Cluj, nu are alte afaceri judiciare pe teritoriul României, nu are alte condamnări în state membre sau state terțe pentru aceleași fapte care motivează mandatul european de arestare, nu este de acord să fie arestat în vederea predării.
Din adresa din 21 decembrie 2013 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Iași, rezultă că B.C. este condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiuni de trafic și consum de droguri, prin sentința penală nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj în baza căreia s-a emis mandat de executare a pedepsei nr. 510 din 26 noiembrie 2013 (aflat în copii la dosar Parchet). Executarea pedepsei a început la 05 decembrie 2013 urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017. Infracțiunea care motivează mandatul european de arestare emis este încriminată în legea penală română în infracțiunea prev. de art. 320, fals material în înscrisuri oficiale, și respectiv uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., sancționate cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare și alternativ cu amendă pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.
Prin sentința penală nr. 3/MEA din 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 7 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate, B.C., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, în altă cauză, în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de „falsificare de acte oficiale și uz de fals”, prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen. ungar. S-a respins cererea privind arestarea, predarea și predarea amânată a persoanei solicitate B.C. către autoritatea judiciară emitentă Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul pentru apărător oficiu, în sumă de 200 RON, suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că mandatul european de arestare emis, nu întrunește condițiile de validitate ale mandatului din perspectiva dispozițiilor de lege internă, precum și ale deciziei cadru transpusă. S-a arătat că în cazul emiterii unui mandat european, atunci când arestarea și predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, decizia pe care se întemeiază mandatul european este mandatul de arestare național sau decizia judiciară având același efect.
În speță, decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare este însuși mandatul european de arestare, care, prin modul de reglementare, este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară emitentă solicită autorității judiciare de executare ca acesta din urmă să aresteze și să predea persoana solicitată autorității emitente, astfel că mandatul european de arestare nu este un mandat național de arestare și nici echivalentul acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte, rezultă că autoritatea judiciară emitentă nu a emis împotriva persoanei solicitate un mandat de arestare intern. Efectele executării mandatului european de arestare constau în luarea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării și predarea acesteia de către autoritatea judiciară română.
Pentru ca autoritatea judiciară română, Curtea de Apel Iași, să poată dispune privarea de libertate a persoanei solicitate, și emiterea unui mandat de arestare român în vederea predării acesteia, la baza mandatului european de arestare trebuie să se afle mandatul național ungar de arestare emis anterior sau concomitent cu emiterea mandatului european de arestare, fiind necesar ca acesta să existe în materialitatea lui la data emiterii mandatului european de arestare. Față de această situație, Curtea a reținut că mandatul european de arestare emis, a cărui executare se solicită, nu se întemeiază pe mandatul de arestare național împotriva persoanei solicitate, condiția fiind de validitate a mandatului european de arestare care nu este întrunită în cauză.
Pe de altă parte, persoana solicitată aflându-se în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare în România, această situație juridică constituie un motiv de predare amânată obligatorie, conform art. 112 cu referire la art. 58 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, evident, în situația în care mandatul european de arestare este valid. În acest caz predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. S-a mai arătat că pedeapsa în executarea căreia persoana solicitată se află, se execută integral la data de 04 decembrie 2017, după împlinirea prescripției răspunderii penale a persoanei solicitate pentru infracțiunea care fundamentează mandatul european de arestare de față, astfel încât predarea amânată ce s-ar impune în prezenta cauză nu-și va putea produce efecte juridice.
Liberarea condiționată a persoanei solicitate, condamnată în țară, este o eventualitate la care are vocație după luna august 2016, condiționată de toate elementele care o reglementează în C. pen. român. Pentru lipsa condițiilor de validitate ale mandatului european de arestare, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. c) și art. 107 din Legea nr. 302/2004 și lit. b) pct. 1 din formularul standard al mandatului european de arestare, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate B.C., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, în altă cauză, în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de „falsificare de acte oficiale și uz de fals”, prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen.
ungar. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate B.C., întrucât pentru validitatea mandatului european de arestare nu este necesară și emiterea mandatului național de arestare. Examinând hotărârea atacată în raport de contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin mandatul european de arestare emis la data de 07 noiembrie 2013 de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2, autoritatea judiciară emitentă solicită arestarea și predarea persoanei solicitate B.C.
în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de acte oficiale și uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar. Din cuprinsul mandatului european de arestare reiese că la data de 14 aprilie 2013, la orele 20.00, inculpatul B.C. s-a prezentat pentru ieșire la Punctul de trecere rutier al frontierei de la Artand, ca pasager al autoturismului marca A.R. Pe parcursul controlului efectuat asupra lui, acesta a predat cartea de identitate românească; pe parcursul acesteia s-a stabilit că, deși cartea de identitate conține fotografia lui B.C., actul în sine este un fals în totalitate, datele ce figurează în acesta aparținând unei alte persoane reale.
Mandatul european de arestare emis se întemeiază pe mandatul european de arestare emis de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2 al cărui domeniu de aplicare include și teritoriul Ungariei, calificându-se astfel, totodată, și drept mandat de arestare intern [mențiunea de la lit. b)]. S-a menționat în mandatul european de arestare că pedeapsa maximă prevăzută de legea penală ungară este de 3 ani închisoare, că răspunderea penală pentru fapta care fundamentează mandatul se prescrie la 07 noiembrie 2016 [lit. f) din mandat] și nu s-a marcat niciuna dintre cele 32 categorii de infracțiuni prevăzute de lit. e) din mandat, astfel încât să nu fie necesară condiția verificării dublei încriminări.
Totodată, din adresa din 21 decembrie 2013 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Iași, rezultă că B.C. este condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiuni de trafic și consum de droguri, prin sentința penală nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj în baza căreia s-a emis mandat de executare a pedepsei nr. 510 din 26 noiembrie 2013 (aflat în copii la dosar Parchet). Executarea pedepsei a început la 05 decembrie 2013, urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017. Potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare trebuie să cuprindă indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din prezenta lege.
În cauza de față, mandatul european de arestare emis de autoritățile ungare nu are la bază existenta unui mandat de arestare național și nici o hotărâre judecătorescă în acest sens, astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate, mandatul european de arestare nu suplinește lipsa mandatului de arestare intern sau a hotărârii judecătorești executorii. Astfel cum prevăd și dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul emiterii unui mandat european de arestare, atunci când arestarea și predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, decizia pe care se întemeiază mandatul european este mandatul de arestare național sau decizia judiciară având același efect.
În lipsa acestora, mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare, astfel că în mod corect, instanța de fond a respins cererea autorităților ungare privind executarea mandatului european de arestare. În opinia Înaltei Curți, această hotărâre nu încalcă prevederile Tratatului de cooperare polițienească și judiciară în materie penală privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. Acțiunile comune în domeniul cooperării judiciare în materie penală privind măsuri de facilitare și accelerare a cooperării între statele membre, la care face referite Tratatul, nu exclud condițiile de valabilitate a actelor procedurale, validitatea mandatului european de arestare fiind o condiție a extrădării și nu o procedură formală care poate fi înlocuită.
Dincolo de principiile care fundamentează decizia cadru - ale încrederii reciproce între autoritățile judiciare, ale executării și recunoașterii reciproce și imeditate a deciziilor judiciare - și reglementările naționale privind mandatul european de arestare, în cauza de față, mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare. Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că mandatul european de arestare, a cărui executare se solicită, neîntemeindu-se pe mandatul de arestare național împotriva persoanei solicitate, condiția de validitate a acestuia nu este întrunită și nu poate fi pus în executare. Fără a avea legătură cu motivele care au stat la baza soluției de respingere a solicitării de arestare și predare a persoanei solicitate B.C.
către autoritățile ungare, trebuie avut în vedere și faptul că acesta se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic și consum de droguri, în baza sentinței penale nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, referitor la amânarea predării persoanei solicitate. Față de faptul că executarea pedepsei a început la 05 decembrie 2013 urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017, după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta care fundamentează mandatul european de arestare, la 07 noiembrie 2016, predarea amânată ce s-ar impune în cauză nu va putea produce efecte juridice.
Față de cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar contestația formulată de Parchet este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 3 din 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimata persoană solicitată B.C. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 martie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.