ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 115/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 mai 2017, pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub nr. x/2017, contestatorii A. și B. au formulat contestație împotriva somațiilor de executare emise de S.C. P..E.J. C..

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ.

Contestatorul B. a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței pe rolul căreia a fost înregistrată contestația la executare.

Prin sentința civilă nr. 639 din 4 iulie 2017, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sinaia a reținut următoarele considerente:

Evocând dispozițiile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1), alin. (2) și art. 819 C. proc. civ., instanța a constatat că B. are domiciliul în județul Mureș, astfel cum s-a menționat în cuprinsul contestației la executare, iar bunurile urmărite, aflate în proprietatea contestatorilor A. ȘI B. sunt o casă și un teren, situate în comuna Gurghiu, sat Orșova, nr. 75, județul Mureș.

Instanța a mai constatat că A. are domiciliul în județul Mureș, dar locuiește cu chirie in orașul Sinaia, județul Prahova.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 2 august 2017, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 5 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Mureș a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 4209/2017 din 5 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Târgu Mureș a reținut următoarele considerente:

Comuna Gurghiu, unde se află domiciliul contestatorilor, este situată în circumscripția Judecătoriei Reghin, astfel încât Judecătoria Târgu Mureș nu este competentă teritorial să judece contestația la executare formulată în cauză.

Cu toate acestea, nu se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, întrucât Judecătoria Sinaia este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Judecătoria Târgu Mureș a reținut că, deși cei doi contestatori, în calitate de debitori în dosarul de executare, domiciliază în județul Mureș, aceștia locuiesc în mod efectiv în orașul Sinaia, jud. Prahova.

Ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenței teritoriale este locuința faptică a părților și nu domiciliul legal înscris în actele de identitate. Așadar, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată interesează locul unde partea locuiește în mod efectiv și nu adresa sa oficială.

Cum cei doi contestatori locuiesc în mod efectiv în Sinaia, rezultă că Judecătoria Sinaia este competentă să soluționeze contestația la executare, conform art. 651 C. proc. civ.

În sprijinul soluției de declinare a competenței, instanța a reținut că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită împotriva contestatorilor, respectiv sentința civilă nr. 1033 din 7 noiembrie 2014, din dosarul nr. x/2012, a fost pronunțată de Judecătoria Sinaia.

Totodată, executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 254/S/2017, al S.C. P..E.J. C. a fost, de asemenea, încuviințată de Judecătoria Sinaia, care a devenit astfel instanță de executare.

Pentru aceste motive, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 noiembrie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Sinaia - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din același act normativ, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior menționate, rezultă că soluționarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanței de executare, care se determină în funcție de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că domiciliul debitoarei A. este în orașul Sinaia, județul Prahova, astfel cum s-a menționat în cuprinsul contestației la executare.

Din actele de executare aflate la dosarul cauzei rezultă că adresa la care locuiește efectiv debitorul B. este în orașul Sinaia, județul Prahova.

Or, în procesul civil care include atât faza judecății, cât și faza executării silite, pentru determinarea domiciliului părților interesează adresa la care acestea locuiesc efectiv, chiar dacă figurează cu un alt domiciliu în registrele de evidență a persoanelor.

Totodată, având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

În legătură cu acest aspect, instanța supremă reține că prin încheierea nr. 192 din 30 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sinaia a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii, constând în sentința civilă nr. 1033 din 7 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sinaia și decizia civilă nr. 1767 din 16 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2012 și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite a titlurilor executorii anterior menționate, Judecătoria Sinaia a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că și contestația la executare formulată în prezenta cauză constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sinaia, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.