ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 noiembrie 2010, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., anularea Ordinului emis de M.E.C.T.S. prin care a fost acordat în anul 2008 titlul de profesor universitar numitei P.M.D., din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „C.D.” București și, pe cale de consecință, anularea titlului acordat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Ordinul contestat este nelegal, deoarece beneficiara acestuia nu îndeplinea standardul minim pentru obținerea titlului de profesor universitar, astfel cum acesta este prevăzut de Ordinul M.E.C.

nr. 5098/2005, cu modificările aduse prin Ordinul M.E.C. nr. 3548/2006, mai exact Criteriul 3 - „contribuție științifică”, în realitate numita P.M.D. neavând niciun articol științific cotat I.S.I. Prin Sentința civilă nr. 2805 din 06 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, și faptul că prin acțiune se contestă un ordin emis de M.E.C.T.S., autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 octombrie 2011. În ședința publică din data de 10 ianuarie 2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P.M.D., beneficiara actului contestat. Reclamanta s-a opus introducerii în cauză a acesteia, împrejurare față de care instanța a acordat un termen pentru a-i da posibilitatea să își exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect. În ședința publică din data de 6 martie 2012, reclamanta s-a opus introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a beneficiarei actului contestat, context în care, din oficiu, instanța a pus în discuție admisibilitatea acțiunii.

Prin sentința nr. 1795 din 13 martie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta I.C., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., ca inadmisibilă. Instanța de contencios administrativ a apreciat că este ținută de respectarea principiului disponibilității, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual, în ciuda opoziției exprese a reclamantului. Pentru aceste considerente și având în vedere faptul că, în speță, reclamanta s-a opus în mod expres introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P.M.D., beneficiara actului contestat, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta P.M.D., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica expres vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., reluând practic argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente. Prin prezenta acțiune se solicită anularea Ordinului M.E.C.T.S. prin care s-a acordat titlul de profesor universitar numitei P.M.D. Reclamanta are calitatea de terț față de actul contestat, iar acțiunea a fost formulată exclusiv în contradictoriu cu emitentul acestuia. Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ terței persoane vătămate printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, însă o asemenea acțiune trebuie promovată atât în contradictoriu cu emitentul actului, cât și în contradictoriu cu beneficiarul acestuia, astfel încât ambii să își poată exercita dreptul la apărare, iar hotărârea judecătorească să își producă efectele față de ambii.

O hotărâre pronunțată exclusiv în contradictoriu cu autoritatea emitentă nu ar fi opozabilă beneficiarului actului. Este incontestabil că în conținutul principiului disponibilității intră și dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată și obiectul cererii. Însă, acest principiu guvernează procesul civil, este specific raporturilor juridice de drept civil, lăsând la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului. În speță, obiectul litigiului vizează anularea unui act administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept public, raporturi guvernate de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în care parte este un alt subiect de drept, iar nu titularul acțiunii.

Or, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, „Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.” În considerarea acestor principii și prevederi legale, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost investită instanța, se constată că prima instanță a reținut în mod eronat că este ținută de respectarea principiului disponibilității, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual prin introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ atacat. În aceste condiții, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc.

civ., admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va soluționa cauza cu citarea beneficiarului actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.C. împotriva sentinței nr. 1795 din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.