ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la

data de 09 noiembrie 2010, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C.T.S., anularea Ordinului emis de M.E.C.T.S. prin care a fost

acordat în anul 2008 titlul de profesor universitar numitei P.M.D., din cadrul

Universității de Medicină și Farmacie „C.D.” București și, pe cale de

consecință, anularea titlului acordat.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că Ordinul contestat este nelegal, deoarece

beneficiara acestuia nu îndeplinea standardul minim pentru obținerea titlului

de profesor universitar, astfel cum acesta este prevăzut de Ordinul M.E.C. nr. 5098/2005,

cu modificările aduse prin Ordinul M.E.C. nr. 3548/2006, mai exact Criteriul 3 -

„contribuție științifică”, în realitate numita P.M.D. neavând niciun articol

științific cotat I.S.I.

Prin Sentința civilă nr.

2805 din 06 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile

publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ ale curților de apel, și faptul că prin acțiune se contestă un

ordin emis de M.E.C.T.S., autoritate publică centrală.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 06 octombrie 2011.

În ședința publică

din data de 10 ianuarie 2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuție necesitatea

introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P.M.D., beneficiara

actului contestat. Reclamanta s-a opus introducerii în cauză a acesteia,

împrejurare față de care instanța a acordat un termen pentru a-i da

posibilitatea să își exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest

aspect.

În ședința publică

din data de 6 martie 2012, reclamanta s-a opus introducerii în cauză, în

calitate de pârâtă, a beneficiarei actului contestat, context în care, din

oficiu, instanța a pus în discuție admisibilitatea acțiunii.

Prin sentința nr. 1795

din 13 martie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamanta I.C., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., ca inadmisibilă.

Instanța de

contencios administrativ a apreciat că este ținută de respectarea principiului

disponibilității, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual,

în ciuda opoziției exprese a reclamantului.

Pentru aceste

considerente și având în vedere faptul că, în speță, reclamanta s-a opus în mod

expres introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P.M.D.,

beneficiara actului contestat, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta P.M.D., criticând

sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica expres

vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reluând practic

argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Recursul este fondat

în considerarea următoarelor argumente.

Prin prezenta acțiune

se solicită anularea Ordinului M.E.C.T.S. prin care s-a acordat titlul de

profesor universitar numitei P.M.D.

Reclamanta are

calitatea de terț față de actul contestat, iar acțiunea a fost formulată exclusiv

în contradictoriu cu emitentul acestuia.

Art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesuală activă în litigiile de

contencios administrativ terței persoane vătămate printr-un act administrativ

individual adresat altui subiect de drept, însă o asemenea acțiune trebuie

promovată atât în contradictoriu cu emitentul actului, cât și în contradictoriu

cu beneficiarul acestuia, astfel încât ambii să își poată exercita dreptul la

apărare, iar hotărârea judecătorească să își producă efectele față de ambii.

O hotărâre pronunțată

exclusiv în contradictoriu cu autoritatea emitentă nu ar fi opozabilă

beneficiarului actului.

Este incontestabil că

în conținutul principiului disponibilității intră și dreptul reclamantului de a

stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată și obiectul cererii.

Însă, acest principiu

guvernează procesul civil, este specific raporturilor juridice de drept civil,

lăsând la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a

limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își

dispute obiectul procesului.

În speță, obiectul

litigiului vizează anularea unui act administrativ care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice de drept public, raporturi guvernate de

dispozițiile Legii nr. 554/2004, în care parte este un alt subiect de drept,

iar nu titularul acțiunii.

Or, potrivit art. 161

din Legea nr. 554/2004, „Instanța de contencios administrativ poate introduce

în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție,

din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor

subiecte de drept.”

În considerarea

acestor principii și prevederi legale, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei

soluționare a fost investită instanța, se constată că prima instanță a reținut

în mod eronat că este ținută de respectarea principiului disponibilității,

astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual prin introducerea în

cauză a beneficiarului actului administrativ atacat.

În aceste condiții,

se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.,

admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, care va soluționa cauza cu citarea beneficiarului actului

administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.C. împotriva sentinței nr. 1795 din 13 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2014.