ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2039/2019

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1651 din 8 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 22/C din 7 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că prin adresa comunicată la 29 august 2018, recurentului-pârât i s-a pus în vedere să depună, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.039,04 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Aceeași instanță a mai reținut că la dosarul cauzei nu se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.039,04 RON, deși în sarcina recurentului-pârât subzista obligația de a face această dovadă cel mai târziu la termenul de judecată din 8 octombrie 2019.

Sub acest aspect, instanța de recurs a constatat că, după închiderea dezbaterilor și anterior pronunțării, au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură al instanței supreme, cererea recurentului-pârât de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare și o copie xerox privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.000 RON, iar nu o copie de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de serviciul de impozite și taxe al unității administrativ teritoriale, așa cum impune art. 39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.

Aceeași instanță a mai reținut că respectiva copie nu oferă indicii clare sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru în cauza dedusă judecății, cu atât mai mult cu cât nu este în cuantumul stabilit de instanță, de 6.039,04 RON și nu poartă numărul dosarului pendinte.

Instanța de recurs a constatat o copie xerox care nu indică numărul dosarului ar putea să nască îndoiala că a fost deja folosită în altă cauză judiciară.

De altfel, chiar dacă s-ar fi considerat că depunerea unei copii xerox de pe înscrisul doveditor al plății creează prezumția că înscrisul eliberat de Serviciul de Impozite și Taxe al Unității Administrativ Teritoriale Tulcea se află în posesia recurentului-pârât, în cauză ar fi subzistat situația premisă a neîndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, iar sancțiunea prevăzută de lege este aceeași ca și în cazul netimbrării în integralitate.

În aceste condiții, instanța de recurs a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Împotriva deciziei instanței de recurs, A. a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ. din 1865.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut, în esență, că avocatul său a avut o problemă medicală cu o zi înainte de termenul de judecată din 8 octombrie 2019.

În acest sens, a arătat că apărătorul său s-a prezentat în jurul orei 4:00 din ziua termenului de judecată, la Spitalul Județean de Urgență Tulcea, unde a fost supus unor investigații medicale.

În acest context, revizuentul a învederat că avocatul său a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul din 8 octombrie 2019, încetarea împrejurării invocate având loc la 12 octombrie 2019, conform certificatului medical anexat cererii de revizuire.

Intimata nu a depus întâmpinare la cererea de revizuire.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, conform art. 137 alin. (1), raportat la art. 322 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 C. proc. civ. din 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute la pct. 1-10.

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri trebuie îndeplinită condiția de admisibilitate ca instanța să fi evocat fondul.

Evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la situația de fapt stabilită de instanțele devolutive.

În oricare din aceste ipoteze, evocarea fondului presupune ca instanța să fi dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până în acel moment.

Așadar, nu pot forma obiectul revizuirii hotărârile prin care calea de atac nu a fost soluționată pe fond.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că revizuirea din prezenta cauză are ca obiect decizia nr. 1651 din 8 octombrie 2019, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât A..

Cum decizia de anulare a recursului ca netimbrat nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul rezultă că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de art. 322 C. proc. civ. din 1865.

Prin urmare, decizia anterior evocată nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 322 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1651 din 8 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1651 din 8 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2019.