ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 21 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.A.R.L., prin reprezentant convențional C. S.R.L. și D. S.A. a solicitat anularea actelor de executare imobiliară din dosarul de executare nr. 360/2012 al Biroului executorului judecătoresc E., dat fiind că a achitat din 2006 și până în prezent dublu de cât datora.

La solicitarea instanței, contestatoarea a precizat contestația, la data de 07 decembrie 2017, arătând că înțelege să conteste somația imobiliară emisă în 2017 și actele de executare silită ulterioare acestora.

Prin sentința civilă nr. 1792 din 28 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, au fost respinse ca nefondate cererea principală, cererea conexă având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A., și cererea formulată de BEJ E. privitoare la contravaloarea cheltuielilor efectuate cu dosarul de executare.

Recursul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 1792 din 28 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 59/RC din 19 noiembrie 2018.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă prin decizia nr. 229/2019 din 15 mai 2019 a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins ca inadmisibil recursul promovat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 59 din 19 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 229/2019 din 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, contestatoarea A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 470 C. proc. civ.

Recurenta - contestatoare a fost citată conform normelor legale, pentru termenul din data de 16 octombrie 2019 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și de a depune timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON, .

Înalta Curte, conform art. 11 și 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și a dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare obligația de achitare a taxei judiciare a cererii de recurs și a reținut:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță.

Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON .

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Din înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pentru termenul din 16 octombrie 2019 recurenta a transmis prin fax chitanța seria x nr. x din care rezultă că A. a achitat suma de 4 RON și xerocopia timbrului judiciar.

Ori, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că xerocopia înscrisului înaintat prin poșta electronică nu reprezintă o dovadă certă a îndeplinirii obligației recurentei de a achita taxa judiciară de timbru, nefiind întrunite cerințele art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora dovada plății taxelor judiciare de timbru trebuie certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.

Astfel fiind, se reține că partea avea obligația de a prezenta instanței originalul înscrisului, astfel cum a fost menționat prin citația emisă pentru termenul din 16 octombrie 2019 și de care recurenta a luat cunoștință.

Totodată, se constată că în cuprinsul chitanței în xerocopie nu există nicio mențiune că taxa judiciară de timbru a fost achitată pentru cererea de recurs, astfel încât, în lipsa legăturii cu prezenta cauză acest înscris poate fi utilizat de către recurentă într-un alt litigiu pe rolul instanțelor de judecată, acesta fiind în posesia sa.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât chestiunea prealabilă invocată este întemeiată.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul din 16 octombrie 2019 când procedura a fost legal îndeplinită și în temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1, pct. 5 și art. 39 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 229 din 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.