ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.10.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2019

HOTĂRÂRE
03.10.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 11.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanții, având calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, au solicitat reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate, prin includerea procentului de 8,5% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4%+ 4,5%+ 10%, rezultând astfel VRS de 484,18 RON și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

Pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța în raport de dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) și de decizia nr. 7/2016 a ICCJ.

Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1133 din 3 mai 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova.

După evocarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 11.01.2019), instanța a reținut că prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

S-a reținut că în cauza de față, astfel cum reiese din anexa cererii de chemare în judecată, o parte din reclamanți au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în comun de către toții reclamanții dintre care unii au calitate de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, precum și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3), așa cum au fost interpretate prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a reținut că Tribunalul Constanța nu este competent teritorial pentru judecarea cererii.

Dosarul astfel declinat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr. x/2019.

În urma disjungerii cauzei cu privire la reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Constanța, Parchetului pe de lângă Judecătoria Hârșova, Parchetului pe de lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului pe de lângă Judecătoria Mangalia din dosarul nr. x/2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 806/F din 12 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. prin moștenitor GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în favoarea Tribunalul Constanța; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Ialomița și Tribunalului Constanța; a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, următoarele:

După evocarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 și a prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unu recurs în interesul legii "Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești."

Instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Constanța, Parchetului pe de lângă Judecătoria Hârșova, Parchetului pe de lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului pe de lângă Judecătoria Mangalia așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din tabelele atașate acesteia.

Prin acțiunea promovată solicită acordarea unor drepturi salariale într-un cuantum mai mare decât cel aflat în plată. Prin urmare, suntem în prezența unui conflict individual de muncă, competența de soluționare a cauzei aparținând tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliile sau locul de muncă reclamanții.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. enunțate mai sus ar fi necesar ca prezenta acțiune să fie de competența instanței corespunzătoare în grad parchetului la care își desfășoară activitatea (Judecătoria Hârșova, Judecătoria Constanța, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Medgidia) sau a unei instanțe inferioare acesteia. În cauza de față, competența de soluționare aparține unei instanțe superioare în grad celei la care reclamanții își desfășoară activitatea, respectiv Tribunalul Constanța având în vedere dispozițiile art. 210 din legea dialogului social 62/2011. Prin urmare, în cazul reclamanților care își desfășoară activitatea în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar acțiunea este de competența instanței superioare celei la care funcționează, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea în favoarea Tribunalului Ialomița, secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18.12.2018, aplicabil litigiului având în vedere data începerii procesului (11.01.2019):

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Pornind de la aceste de lege, Înalta Curte reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Constanța, Parchetului pe de lângă Judecătoria Hârșova, Parchetului pe de lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului pe de lângă Judecătoria Mangalia, iar pârâții chemați în judecată sunt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Având în vedere că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, rezultă că atunci când parchetul de pe lângă instanța competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces devine incident unul dintre cazurile de competență teritorială facultativă.

Trebuie amintit și că, prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În aceste condiții, sesizarea Tribunalului Constanța de către reclamanți s-a făcut cu nerespectarea art. 127 alin. (1), raportat la alin. (2)

1

și 3 C. proc. civ., întrucât calitatea de pârât a Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța exclude competența de soluționare a cauzei de către această instanță.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel București, în circumscripția căreia se află Tribunalul Ialomița, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Constanța, în circumscripția căreia se află Tribunalul Constanța, rezultă că Tribunalul Ialomița este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1), (2)

1

și 3, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția Civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2019
Ședința publică din data de 22 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 04.
ÎCCJ 2019-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4367/2019
Ședința publică din data de 1 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. x/
ÎCCJ 2019-04-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2019
Ședința publică din data de 4 aprilie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor
ÎCCJ 2019-11-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2012/2019
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 14.02
ÎCCJ 2019-10-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5062/2019
Ședința publică din data de 25 octombrie 2019 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantele A., și B., procurori din cadrul Par
Sursă