ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1583/2019

Ședința publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03.07.2015 pe rolul Tribunalului București -

Secția a VI-a Civilă, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta D. (România) S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să convertească în RON creditul de 66.570,00 franci elvețieni, să recalculeze valoarea creditului la cursul franc elvețian-leu de 2,47 RON, afișat de B.N.R. la data acordării creditului, respectiv suma totală de 164.427,90 RON, să transmită noul plan de rambursare recalculat, cu luarea în considerare a sumelor deja achitate în plus față de cele cuvenite și cu recalcularea ratelor de plată în funcție de aceste modificări, în condițiile Cap. XV pct. 15.11 teza ultimă din contract; de asemenea, au solicitat să se constate și să fie obligată pârâta să înlăture clauzele lovite de nulitate și abuzive din contractul de credit și garanție nr. x din 26.06.2008, privind acordarea unei facilitați de credit către împrumutatul A. și codebitorii garanți B. și C., precum și obligarea pârâtei la calcularea și restituirea contravalorii sumelor percepute necuvenit, indicate distinct la fiecare reper.

Prin sentința civilă nr. 747/09.02.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei de obiect și a respins ca nefondată acțiunea; au fost obligați reclamanții la plata în solidar către pârâtă a sumei de 2.600,73 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 01.03.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C-186/16.

Prin rezoluția din 18.04.2018, s-a acordat termen la 06.06.2018 și s-a dispus citarea părților, în vederea discutării excepției perimării.

Prin decizia civilă nr. 1306 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția perimării, a constatat perimat apelul și a obligat apelanții la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B. și C..

În motivare, au arătat că prin intermediul soluțiilor pronunțate de C.J.U.E. se trasează direcțiile de interpretare a prevederilor Directivei europene, în vederea asigurării unei practici unitare, acestea fiind obligatorii pentru instanțele de trimitere care trebuie să se ghideze după îndrumările primite.

Au subliniat recurenții că, ulterior pronunțării C.J.U.E. în cauza Andriciuc C-186/6, Parchetul General și-a făcut cunoscut public demersul de inițiere a unui recurs în interesul legii în problema creditelor în franci elvețieni, acesta fiind unul dintre mecanisme, alături de inițierea unor demersuri în vederea modificării legislației, pentru a se asigura o practică unitară și conform principiilor europene.

În opinia recurenților, numai după pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o decizie în interesul legii începe să curgă termenul de perimare a căii de atac.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorii căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care o atacă, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenții aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurenții nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu au adus nicio critică de nelegalitate punctuală vizând hotărârea atacată.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A., C. și B. împotriva deciziei nr. 1306/2018 din 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2019.