Decizia nr. 1804/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Clauza contractuală prin care dobânda este variabilă, calculată în funcție de valoarea indicelui de referință de la acea dată și marja băncii (...) Dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii (...) Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia (clauza cuprinsă la art. 1.2 și art. 5.1. din Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007) doar în ceea ce privește modificarea marjei în funcție de decizia băncii;

Clauza contractuală referitoare la comisionul de acordare în cuantum de 1124 CHF perceput la data tragerii, (clauza cuprinsă în art. 1.3 lit. a), din Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007);

Clauza prevăzută în Actul Adițional nr. 1 din 17 septembrie 2010 din art. 1.l. teza finală prin care s-a stabilizat marja majorată de 6,2 p.p./an, marja majorată unilateral de Bancă prin Notificarea înregistrată sub nr. x și emisă în data de 17 aprilie 2009, prin care s-a modificat art. 1.2. din Contract, în temeiul clauzei prevăzută la art. 5.1. din Contract (criticată la pct. 1 al cererii de chemare în judecată) în sensul că "marja se majorează până la 6.2. puncte procentuale/an" conform deciziei băncii;

Obligarea Băncii la aplicarea pentru întreaga perioadă contractuală a marjei inițiale de 4,2 p.p./an prevăzută inițial în Contract, marja care a fost unilateral modificată ulterior conform deciziei băncii și neasumată prin semnătură de părțile contractante;

Constatarea caracterului abuziv, și pe cale de consecință, constatarea nulității absolute a clauzei de risc valutar prevăzută la art. 6.3 din Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007;

Să se stabilizeze cursul de schimb CHF - LEU la cursul existent la momentul semnări contractului de credit (cursul de 1,9195 Ron), curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului întrucât reclamanții au convenții de credit în desfășurare, și pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâtelor la restituirea tuturor sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor declarate ca fiind abuzive și nule după cum urmează: sumele achitate cu titlu de "comision de acordare credit"; sumele achitate cu titlu de diferență de dobândă, constând în diferența dintre dobânda care trebuia percepută și dobânda majorată de la data plății fiecărei sume de bani în parte și până la data efectivă de către pârâtă a acestor sume;

Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de acordare credit, diferența dintre dobânda care trebuia să fie percepută și dobânda majorată de la data plății de către reclamanți a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume;

Obligarea pârâtelor la emiterea unor noi grafice de rambursare care să corespundă noii situații de fapt. S-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. B. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 2233 din 12 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul B., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins cererea introdusă împotriva pârâtei Sucursala Bacău a C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință; a admis în parte cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; a constatat nulă clauza cuprinsă în art. 1.2, 5.1 și 8.1 din contractul de credit doar în ce privește variabilitatea marjei băncii; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6.563,32 franci elvețieni plătibilă în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, precum și la plata sumei de 1262 franci elvețieni plătibilă în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, cu titlu de dobândă legală aferentă; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert; a respins în rest cererea, ca nefondată. C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declarat apel principal pârâta S.C. C. S.A. și apel incident reclamanții B. și A.. Pârâta C. S.A. critică soluția instanței de fond sub aspectul constatării caracterului abuziv al clauzelor privind variabilitatea marjei dobânzii și al restituirii sumelor în plus față de dobânda inițială, apreciind că nici una din condițiile impuse de art. 4 din Legea nr. 193/2000 nu este îndeplinită, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei. Reclamanții au criticat pe calea apelului incident, soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare al clauzelor referitoare la comisionul de acordare și de risc valutar. D. Hotărârea instanței de apel. Prin decizia civilă nr. 2266 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanții B. și A., precum și de pârâta S.C. C. S.A.. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În mod greșit, instanța de apel a menținut soluția pronunțată de instanța de fond, reținând caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 1.2, 5.1 și 8.1 din contract, din perspectiva Legii nr. 193/2000. Clauzele contractuale reclamate nu se încadrează în categoria clauzelor abuzive. Prețul unui serviciu, așa cum este dobânda percepută de bancă nu poate face obiectul analizei din perspectiva caracterului abuziv, clauzele fiind clar și inteligibil exprimate. Dobânda reprezintă un element care formează costul creditului, iar aceste clauze trebuie interpretate prin prisma art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE în sensul că acestea nu pot face obiectul controlului unui eventual caracter abuziv. Clauzele contractuale reclamate nu pot fi considerate abuzive nici prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000. Nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la lipsa negocierii directe cu consumatorul, clauzele nu sunt contrare bunei-credințe și nici nu este îndeplinită condiția creării unui dezechilibru semnificativ. Banca a creat cadrul necesar în vederea desfășurării negocierii conținutului dispozițiilor contractuale, sens în care nu a limitat în niciun mod accesul clienților la informațiile legate de clauzele contractuale, explicând condițiile de creditare și fiind deschisă la întrebările adresate referitor la clauzele contractuale. Nu se poate vorbi de reaua-credință a băncii atât timp cât modificarea de către bancă a ratei dobânzii s-a făcut în contextul internațional, marcat de modificarea condițiilor pieței, a costurilor de finanțare precum și a rezervelor minime obligatorii. Partea care reclamă repararea prejudiciilor cauzate printr-un contract ale căror drepturi și obligații sunt dezechilibrate trebuie să dovedească faptul că acesta a rămas lipsit de utilitate în ceea ce o privește sau că a fost astfel reglementat încă de la data încheierii contractului. În concluzie, recurenta susține că prevederile contractuale nu au caracter abuziv. F. Analizând decizia recurată, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente: În cauza C - 484/08, CJUE reține: "dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 8 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări … care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil". Așa fiind, instanța este îndreptățită să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda. În cauză, potrivit prevederilor contractului încheiat între părți, dobânda este variabilă și se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii. Potrivit jurisprudenței CJUE, clauzele unui contract bancar care se referă la prețul contractului trebuie redactate într-un mod clar și inteligibil, astfel încât, consumatorul să poată prevedea consecințele economice ale contractului încheiat. Contractul trebuie să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât consumatorul să poată să evalueze pe baza unor criterii clare și inteligibile consecințele economice care rezultă. În speță, clauzele privind dobânda sunt abuzive, întrucât banca are dreptul să modifice unilateral dobânda, nu doar în funcție de un indice obiectiv - LIBOR - ci și de un criteriu nedeterminat, marja sa, potrivit propriei decizii. Stipularea unei dobânzi variabile fără indicarea unui criteriu obiectiv și verificabil nu respectă exigențele dispozițiilor legale față de prevederile exprese ale art. 4 din Legea nr. 193/2000. Prin aceste clauze, s-a creat, contrar exigențelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Dezechilibrul semnificativ rezultă din faptul că banca are dreptul discreționar de a modifica în mod unilateral cuantumul dobânzii. În lipsa menționării în contract a unui mecanism clar în funcție de care poate varia dobânda, clauzele privind caracterul variabil al marjei, conform deciziei băncii, sunt abuzive. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori: "sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către un consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul". În cauză, criteriile privind evoluția pieței financiar/bancare și/sau a costului finanțării gestionării creditului sunt criterii generale, fără a exista posibilitatea verificării lor. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.