ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2019

HOTĂRÂRE
17.10.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 19 iunie 2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., a solicitând următoarele:

- Constatarea caracterului abuziv, și pe cale de consecință, constatarea nulității absolute a următoarelor clauze contractuale cuprinse în Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007 și Actul Adițional (necomunicat și neînsușit de reclamanți prin semnătură) nr. 1 din 17 septembrie 2010:

S-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 2233 din 12 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul B., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins cererea introdusă împotriva pârâtei Sucursala Bacău a C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință; a admis în parte cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; a constatat nulă clauza cuprinsă în art. 1.2, 5.1 și 8.1 din contractul de credit doar în ce privește variabilitatea marjei băncii; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6.563,32 franci elvețieni plătibilă în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, precum și la plata sumei de 1262 franci elvețieni plătibilă în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, cu titlu de dobândă legală aferentă; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert; a respins în rest cererea, ca nefondată.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declarat apel principal pârâta S.C. C. S.A. și apel incident reclamanții B. și A..

Pârâta C. S.A. critică soluția instanței de fond sub aspectul constatării caracterului abuziv al clauzelor privind variabilitatea marjei dobânzii și al restituirii sumelor în plus față de dobânda inițială, apreciind că nici una din condițiile impuse de art. 4 din Legea nr. 193/2000 nu este îndeplinită, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei.

Reclamanții au criticat pe calea apelului incident, soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare al clauzelor referitoare la comisionul de acordare și de risc valutar.

Prin decizia civilă nr. 2266 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanții B. și A., precum și de pârâta S.C. C. S.A..

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În mod greșit, instanța de apel a menținut soluția pronunțată de instanța de fond, reținând caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 1.2, 5.1 și 8.1 din contract, din perspectiva Legii nr. 193/2000. Clauzele contractuale reclamate nu se încadrează în categoria clauzelor abuzive. Prețul unui serviciu, așa cum este dobânda percepută de bancă nu poate face obiectul analizei din perspectiva caracterului abuziv, clauzele fiind clar și inteligibil exprimate. Dobânda reprezintă un element care formează costul creditului, iar aceste clauze trebuie interpretate prin prisma art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE în sensul că acestea nu pot face obiectul controlului unui eventual caracter abuziv.

Clauzele contractuale reclamate nu pot fi considerate abuzive nici prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la lipsa negocierii directe cu consumatorul, clauzele nu sunt contrare bunei-credințe și nici nu este îndeplinită condiția creării unui dezechilibru semnificativ.

Banca a creat cadrul necesar în vederea desfășurării negocierii conținutului dispozițiilor contractuale, sens în care nu a limitat în niciun mod accesul clienților la informațiile legate de clauzele contractuale, explicând condițiile de creditare și fiind deschisă la întrebările adresate referitor la clauzele contractuale.

Nu se poate vorbi de reaua-credință a băncii atât timp cât modificarea de către bancă a ratei dobânzii s-a făcut în contextul internațional, marcat de modificarea condițiilor pieței, a costurilor de finanțare precum și a rezervelor minime obligatorii.

Partea care reclamă repararea prejudiciilor cauzate printr-un contract ale căror drepturi și obligații sunt dezechilibrate trebuie să dovedească faptul că acesta a rămas lipsit de utilitate în ceea ce o privește sau că a fost astfel reglementat încă de la data încheierii contractului.

În concluzie, recurenta susține că prevederile contractuale nu au caracter abuziv.

În cauza C - 484/08, CJUE reține:

"dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 8 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări … care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil".

Așa fiind, instanța este îndreptățită să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda.

În cauză, potrivit prevederilor contractului încheiat între părți, dobânda este variabilă și se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii.

Potrivit jurisprudenței CJUE, clauzele unui contract bancar care se referă la prețul contractului trebuie redactate într-un mod clar și inteligibil, astfel încât, consumatorul să poată prevedea consecințele economice ale contractului încheiat.

Contractul trebuie să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât consumatorul să poată să evalueze pe baza unor criterii clare și inteligibile consecințele economice care rezultă.

În speță, clauzele privind dobânda sunt abuzive, întrucât banca are dreptul să modifice unilateral dobânda, nu doar în funcție de un indice obiectiv - LIBOR - ci și de un criteriu nedeterminat, marja sa, potrivit propriei decizii.

Stipularea unei dobânzi variabile fără indicarea unui criteriu obiectiv și verificabil nu respectă exigențele dispozițiilor legale față de prevederile exprese ale art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Prin aceste clauze, s-a creat, contrar exigențelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Dezechilibrul semnificativ rezultă din faptul că banca are dreptul discreționar de a modifica în mod unilateral cuantumul dobânzii.

În lipsa menționării în contract a unui mecanism clar în funcție de care poate varia dobânda, clauzele privind caracterul variabil al marjei, conform deciziei băncii, sunt abuzive.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori:

"sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către un consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul".

În cauză, criteriile privind evoluția pieței financiar/bancare și/sau a costului finanțării gestionării creditului sunt criterii generale, fără a exista posibilitatea verificării lor.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 2266 din 18 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-07-02
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2019
Ședința publică din data de 2 iulie 2019 Deliberând, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată și soluția primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 18 iulie 2017, reclamanții A. și B. au soli
ÎCCJ 2021-05-25
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1295/2021
Ședința publică din data de 25 mai 2021 Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 21 iulie 2015, sub dosarul nr. x/
ÎCCJ 2020-10-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2020
Ședința publică din data de 1 octombrie 2020 Asupra recursului de față; A. Obiectul cererii introductive Prin cererea înregistrată la data de 31 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanț
ÎCCJ 2018-10-03
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3970/2018
Ședința publică din data de 3 octombrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/201
ÎCCJ 2018-09-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3286/2018
Ședința publică din data de 18 septembrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 14 decembrie 2015, sub nr. x/20
Sursă