ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, formulată în cadrul soluționării recursurilor declarate de reclamanta A. și de pârâții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1125 din 27 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, recurenta A. a invocat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 C. proc. civ. formulată de recurenta-reclamantă A., fiind dispusă amânarea judecării cauzei la 29 august 2018, pentru soluționarea recursurilor.

Împotriva acestei încheieri, recurenta A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 519 C. proc. civ.

În motivarea excepției, recurenta a arătat că dispozițiile art. 519 C. proc. civ. sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează ca "o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea de fond a cauzei "vizează și modul de interpretare a dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României raportat la art. 27 C. proc. civ. și la decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea de drept dată aplicării dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. referitor la aplicabilitatea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Art. 519 C. proc. civ. reprezintă norma de drept care are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece reprezintă temeiul de drept în baza căruia a fost pronunțată decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, invocată de instanța de recurs, în susținerea excepției inadmisibilității recursului.

Prin decizia nr. 52/2018, pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., s-a statuat asupra efectelor aplicării în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, respectiv asupra aplicării dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României cu următorul conținut: (4) "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Conform art. 126 alin. (3) din Constituția României, Înalta Curte de Casație si Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești potrivit competentei sale, iar Curtea Constituțională se pronunță, conform art. 146 lit. d) din Constituție, asupra conformității nomelor de drept din legi și ordonanțe cu normele constituționale, pentru a asigura respectarea art. 142 alin. (1) din Constituția României.

Problema efectelor deciziilor Curții constituționale și aplicării în timp a acestor decizii este reglementată de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, aceste norme fiind destul de clare și concordante cu principiul aplicării în timp și intrării în vigoare a legii, prevăzut de art. 78 din Constituție.

Aplicarea în timp a legii de procedură civilă este prevăzută și de art. 24 din C. proc. civ., nefiind o chestiune de drept nouă de care depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Interpretarea și aplicarea unitară a legii în toate ramurile de drept se asigură însă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 126 alin. (3) din Constituție.

Prin urmare, recurenta A. susține că respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 C. proc. civ. încalcă dispozițiile art. 129 din Constituția României.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 noiembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 6 decembrie 2018, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 9 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și a acordat termen la data de 26 septembrie 2019, cu citarea părților.

În raport de invocarea, din oficiu a excepției lipsei de interes a recurentei-reclamante A. în promovarea prezentului recurs, Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Astfel, printre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală și afirmarea unui drept pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie - se numără și interesul.

Prin interes se înțelege folosul material sau moral pe care-l urmărește cel ce pornește acțiunea sau săvârșește un act procedural. Acesta trebuie să fie legitim - în legătură cu pretenția formulată - personal și direct - folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală - născut și actual - partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.

Excepția lipsei de interes este un mijloc procedural de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia din cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile, respectiv cereri, exercitarea căilor de atac, executarea silită.

Această excepție vizează fie inexistența interesului, fie cazul în care interesul nu îndeplinește cerințele evocate, fiind o excepție de fond absolută și peremptorie ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.

În raport de cele evocate, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu poate fi primită, fiind lipsită de interes.

Aceasta deoarece, prin încheierea din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost admisă cererea formulată de recurenta A. în dosarul nr. x/2015 și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) și (4), raportat la art. 518 și art. 27 C. proc. civ. și Decizia nr. 52, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 12 septembrie 2018, când, în cadrul soluționării recursurilor declarate de reclamanta A. și de pârâții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1125 din 27 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

În acest context, Înalta Curte constată că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentei, motiv pentru care va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și B., ca lipsit de interes.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2019.