ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2255/2019

Ședința publică din data de 3 decembrie 2019

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 22 decembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Colegiul Național Pedagogic Ștefan Velovan să-i acorde în continuare sporul de doctorat, cu titlu de drepturi salariale.

La 13 aprilie 2018, reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii cu privire la temeiul de drept invocat, arătând că în cauză sunt incidente disozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție care instituie principiul neretroactivității legii, ca principiu general de drept, de ordin constituțional, completate de disozițiile art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și art. 11 C. civ., în sensul de a fi un principiu de drept de ordine publică de la care nu se poate deroga, norma interpretativă producând efecte numai pentru viitor, în raport cu prevederile art. 9 alin. (2) C. civ., în condițiile art. 278 alin. (1) Codul muncii, dispozițiile acestuia completându-se cu legislația civilă.

Prin sentința civilă nr. 1038 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului Școlar Județean Dolj și, în consecință, s-a respins acțiunea față de acesta.

Totodată, s-a respins acțiunea precizată formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Național Pedagogic Ștefan Velovan.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2283/2018 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

A. a formulat cererea de revizuire împotriva acestei decizii, solicitând admiterea cererii cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului.

La data de 12 iunie 2019 A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

În motivarea acestei cereri, s-a susținut că sintagma "dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul" este neconstituțională, textul de lege fiind lipsit de transparență și predictibilitate, condiționarea astfel formulată fiind relativă și de natură a lăsa decizia acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor fie la aprecierea angajatorului, fie la aprecierea instanței de judecată, dând astfel naștere la o disproporție concretă în ceea ce privește aplicarea acestei norme juridice.

S-a mai arătat că, prin conținutul său normativ, acest text de lege nu este formulat cu suficientă claritate și precizie, astfel încât destinatarii săi să cunoască cu exactitate dacă titlul de doctor obținut este de natură să le creeze acestora dreptul de a beneficia de indemnizația prevăzută de lege.

Prin decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Totodată, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2283 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 raportat la art. 16 alin. (1) din Constituția României, instanța a reținut că nu poate fi admisă, deoarece textul legal invocat nu are legătură cu soluționarea cererii de revizuire.

Astfel, s-a constatat că această excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cerere de revizuire fundamentata pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Instanța a constatat că, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 legătura dintre norma legală pretins contrară Constituției și soluția ce ar putea fi dată cauzei trebuie să rezulte nu din simpla invocare tangențială a acelei norme, ci aceasta implică analiza necesității invocării excepției, în vederea stabilirii stării de legalitate.

Totodată, instanța a reținut că a fost învestită cu o cerere de revizuire, în care nu are a analiza aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, acestea fiind incidente pe fondul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, s-a apreciat că excepția de neconstituționalitate vizează de fapt chestiuni care au legătură cu fondul speței, inaplicabile într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea. În consecință, s-a constatat că nu este întrunită condiția referitoare la caracterul relevant în soluționarea cauzei a prevederilor pretins a fi neconstituționale.

În contextual în care condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt cerute în mod cumulativ, s-a reținut că neîndeplinirea uneia dintre ele atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare, potrivit alin. (5) al aceluiași text legal.

Cu privire la dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale din decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, prevăzute la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Astfel, s-a arătat că excepția a fost invocată în fața Curții de Apel, în cadrul dosarului nr. x/2019, dispoziția legală atacată, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, fiind cuprinsă în cadrul unei legi organice, aceasta reprezentând temeiul de drept substanțial al întregului litigiu, în toate fazele procesuale ale acestuia, având deci legătură cu soluționarea litigiului. Totodată, s-a învederat că dispoziția legală invocată nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Recurenta a susținut că este nefondată interpretarea instanței în sensul că în căile extraordinare de atac nu pot fi ridicate excepții de neconstituționalitate decât cu privire la norme de drept procedural, în speță doar cu privire la textele de lege care reglementează revizuirea în procesul civil.

În acest context, recurenta a subliniat că această interpretare este în neconcordanță cu dispozițiile Legii nr. 47/1992, fiind restrictivă și aducând astfel atingere liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 13 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecarea recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 24 octombrie 2019, recurenta a formula cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost admisă la termenul de astăzi.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul pendinte vizează decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel Craiova, respectând aceste dispoziții, a verificat cererea recurentei oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul acestuia.

În cazul de față, dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 invocate de recurentă privesc drepturi salariale pentru deținerea titlului științific de doctor, în sensul că "personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25".

Cererea de revizuire, în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.. Cu privire la primul motiv de revizuire s-a invocat drept înscris nou doveditor sentința nr. 651/2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2018, iar în ceea ce privește al doilea motiv de revizuire, s-a susținut că hotărârea nr. 2283 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2017 este contradictorie sentinței nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj.

Prin urmare, în cererea de revizuire, instanța a fost învestită să analizeze dacă hotărârea invocată reprezintă un înscris nou doveditor în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și dacă cele două hotărâri invocate sunt contradictorii, pentru a fi incident art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă nu are legătură cu soluționarea cererii de revizuire, având în vedere că, în speță, Curtea de Apel Craiova nu a fost învestită cu analizarea aplicabilității în cauză a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, acestea fiind incidente pe fondul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dolj procedând la examinarea acestor dispoziții legale.

Prin urmare, în mod corect instanța de revizuire a reținut că nu este întrunită condiția referitoare la caracterul relevant în soluționarea cauzei a prevederilor pretins a fi neconstituționale, raportat și la faptul că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 este inaplicabil într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea.

Raportat la aceste considerente, în mod legal Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu îndeplinește condiția prevăzută de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât îl va respinge ca atare, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2019.