ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1403/2019

HOTĂRÂRE

19.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1403/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt în data de 9 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII, contestație împotriva hotărârii nr. 36205 din 14 mai 2018 emisă de pârât.

În fapt, reclamantul a arătat că apreciază că nu este calculat corect cuantumul pensiei, fiind afectată media sumelor lunare brute realizat la funcția de bază actualizată, că nu au fost valorificate sporurile acordate în luna noiembrie 1999 deși a desfășurat aceleași activități de zbor precum și în celelalte luni, că prima de clasificare personal aeronautic navigant a fost trecută ca fiind de 24% în lunile iulie - noiembrie 1999 deși a avut valoarea de 30% conform extrasului OZU nr. 90 din 7 mai 1999 și a ordinului șefului statului major al aviației nr. 5 din 1 aprilie 1999. A mai arătat că nu i-a fost trecută compensația în cursul unii decembrie 1999 deși i-a fost acordată în lunile precedente (iulie - noiembrie).

În drept, reclamantul a invocat ordinul șefului statului major al aviației nr. 5 din 1 aprilie 1999.

Prin sentința civilă nr. 54 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Olt instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt și a declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Olt a reținut că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "cererile îndreptate împotriva (…) caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul", că în același sens sunt și dispozițiile legii speciale nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevăd la art. 100 că "Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar la art. 102 "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

De asemenea, a reținut că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara, respectiv pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 132 alin. (3) Cod procedură, excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu este întemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civilă a Tribunalului Hunedoara la data de 7 martie 2019, sub nr. x/2018.

Pentru primul termen de judecată acordat în cauză Tribunalul Hunedoara a citat părțile cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara, invocată de instanță din oficiu.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a depus, la data de 16 aprilie 2019, note de ședință în care a arătat că Tribunalul Hunedoara este competent să soluționeze cauza în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, iar reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin sentința nr. 358 din 23 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara, invocată de instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE - COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII în favoarea Tribunalului Olt.

A constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Hunedoara, secția I civilă și Tribunalul Olt, secția I civilă.

A dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare și a celor ale art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, acțiunea de față fiind de competența tribunalului de la domiciliul sau reședința reclamantului, în condițiile în care la data depunerii acțiunii reclamantul avea domiciliul în județul Hunedoara, iar reședința în județul Olt unde locuia efectiv.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Olt, secția conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta în continuare.

În reglementarea art. 87 C. civ., noțiunea de domiciliu reprezintă un atribut de identificare a persoanei fizice și este "acolo unde aceasta declară că își are locuința principală" însemnând locul în care persoana fizică locuiește efectiv și care nu se confundă cu ideea de domiciliu ca noțiune juridică.

Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "cererile îndreptate împotriva (…) caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

În același sens sunt și dispozițiile legii speciale nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevăd la art. 100: "Jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar la art. 102:, Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul" .

Dat fiind faptul că reclamantul a făcut dovada că locuiește efectiv în județul Olt la dat introducerii acțiunii, în aplicarea temeiurilor de drept mai sus invocate, Înalta Curte stabilește că Tribunalul Olt este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii.