ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2020

HOTĂRÂRE

06.05.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 6 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.07.2019 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Casa Națională de Pensii Publice și Guvernul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la majorarea valorii punctului de pensie cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, pentru anul 2019, precum și la plata prejudiciilor create și a celor care se vor crea pe parcursul anului în curs, ca urmare a neaplicării majorării valorii punctului de pensie conform legii.

În drept, au invocat art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

La 20.08.2019, reclamanții A., B., E., I. și L. au formulat o cerere de introducere în cauză a Casei Județene de Pensii Publice Olt.

Prin încheierea din data de 05.09.2019, curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei Județene de Pensii Publice Olt.

Prin sentința nr. 397/31.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a precizat că la stabilirea competenței în soluționarea litigiului vor fi avute în vedere temeiul juridic și obiectul acțiunii, dar și un alt criteriu esențial în delimitarea domeniului contenciosului administrativ de cel al litigiilor de muncă, respectiv interesul urmărit de reclamanți atunci când au formulat cererea de chemare în judecată, așa cum este acesta definit de art. 33 C. proc. civ.

Examinând interesul reclamanților, a reținut că, indiferent de modul de formulare a celor două capete de cerere și de temeiul juridic invocat (art. 102 din Legea nr. 263/2010 și art. 8 din Legea nr. 554/2004), ceea ce se solicită instanței este acordarea unor pensii în plată mai mari decât cele pe care le primeau la data introducerii acțiunii și, corelativ, plata retroactivă și în viitor a diferențelor de pensii pentru anul 2019, solicitări ce nu pot fi examinate sub aspectul legalității și temeiniciei în cadrul procesual reglementat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele acestui text de lege, în condițiile în care reclamanții au decizii de pensionare în plată, iar acordarea unei pensii mai mari nu se poate realiza decât prin modificarea acestor acte în cadrul procedurii legale prevăzute de actul normativ în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv dispozițiile art. 152 și art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la data de 16.12.2019.

Prin sentința nr. 253/27.02.2020, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a invocat dispozițiile art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010 și a subliniat că, în speță, reclamanții critică neacordarea majorării prevăzute de art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 actualizată, potrivit căruia "valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent".

Prin urmare, reclamanții pretind faptul că valoarea de 1.265 RON este stabilită arbitrar, nu este fundamentată pe niciun indicator specificat în art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și apreciază că art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018 încalcă prevederile art. 115 alin. (1) din Constituția României, conform cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".

Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat că reclamanții contestă modul în care au fost elaborate dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține, în raport cu dispozițiile art. 9 și 10 din Legea nr. 554/2004, instanței inițial învestite.

În aceeași ordine de idei, a reținut că sunt aplicabile și dispozițiile art. 126 alin. (6) teza a II-a din Constituție, potrivit cărora "instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale".

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

În speță, reclamanții au învestit Curtea de Apel Craiova cu o cerere prin care au solicitat majorarea valorii punctului de pensie cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, pentru anul 2019, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, actualizată, dar și plata prejudiciilor create și a celor ce se vor crea pe parcursul anului în curs, ca urmare a neaplicării majorării valorii punctului de pensie conform legii.

Conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Olt, secția I civilă a fost generat de temeiurile juridice invocate de reclamanți - art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Instanța judecătorească a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanții solicită majorarea valorii punctului de pensie cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, pentru anul 2019, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, actualizată, precum și plata prejudiciilor create ca urmare a neaplicării majorării valorii punctului de pensie conform legii.

Așadar, autorii demersului judiciar urmăresc obținerea unei pensii mai mari decât cea acordată prin deciziile de pensionare aflate în plată.

Prin urmare, litigiul dedus judecății are natura unui conflict de asigurări sociale, motiv pentru care competența materială trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 153 și 154 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora tribunalul soluționează în primă instanță cererile vizând drepturile și obligațiile născute în temeiul acestei legi, iar cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Olt.