ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1177/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la data de 16 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat in judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitand anularea notificării privind rezilierea contractului de închiriere nr. x/22.05.2015.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270 C. civ., art. 25.2 din contractul de închiriere, art. 148 și art. 914 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7858 din 4 decembrie 2018, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că, în raport cu prevederile art. 1270 C. civ., art. 31 pct. 31.1 din contract, coroborat cu art. 126 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 3 București, având în vedere că prorogarea convențională a competenței intervine în temeiul unei înțelegeri a părților.

Totodată, instanța a mai constatat că, în speță, convenția de alegere a competenței a fost făcută în scris, înaintea ivirii litigiului, nefiind vorba despre unul din cazurile în care este interzisă o astfel de convenție, conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ.. Prin urmare, conform alegerii de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Judecătoriei Sectorului 3 București pentru a soluționa litigiul, aceasta fiind instanța de la domiciliul pârâtei. De asemenea, s-a mai reținut că procesul dintre părți este privitor la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, iar competența teritorială în cauză este reglementată de norme de ordine privată.

Prin sentința civilă nr. 1538 din 20 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecatoriei Focșani. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că raportat la obiectul litigiului, în speță sunt incidente normele referitoare la competența teritorială de ordine privată, excepția necompetenței teritoariale putând fi invocată doar de către pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, s-a constat că Judecătoria Focșani nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, față de obiectul litigiului și norma ce guvernează competența, această posibilitate fiindu-i oferită doar pârâtei in limine litis, motiv pentru care s-a reținut că instanța inițial învestită este competentă să soluționeze litigiul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 aprilie 2019, astfel că, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului îl reprezintă anularea unei notificari de reziliere a contractului de închiriere, aceasta fiind o acțiune personală, având în vedere că prin contractul de închiriere părțile și-au asumat o obligație de a face, și anume aceea de a pune la dispozitia locatarului un spațiu comercial, iar acesta din urma și-a asumat și obligația de a plăti chiria către locator.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Astfel, una dintre caracteristicile competenței de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanța învestită cu soluționarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce privește persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situația în care reclamantul învestește cu soluționarea unei cereri o instanță necompetentă teritorial, iar în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Cum, în speță, reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Focșani, iar pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2019.