ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1174/2019

HOTĂRÂRE

04.06.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1174/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iunie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei a solicitat:

- anularea ordinului inspectorului general al Jandarmeriei Române nr. 688 din 19.02.2018;

- refacerea ordinului de către emitent cu menționarea drepturilor legale complete pentru perioada participării la curs și anume, solda de comandă și condiții de muncă speciale conform legii;

- restituirea drepturilor bănești neacordate fără temei pe întreaga durată a cursului și actualizarea documentelor de evidență pe linie de resurse umane în privința condițiilor de muncă acordate pentru aceeași perioadă;

- acordarea de daune morale în valoare de 1000 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 4909 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Complet specializat în litigii de muncă.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că solicitările reclamantului vizează aspecte referitoare la raportul de muncă al acestuia, care se întemeiază pe Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Prin urmare, s-a reținut că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, nefiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, lege care ar fi putut să atragă competența secției de contencios a tribunalului.

Totodată, s-a constatat că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât, în cazul litigiilor de muncă, competența nu se stabilește în raport cu rangul autorității emitente a actului privind raportul de muncă.

În acest context, prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Prin încheierea din 4 martie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că petitul principal al acțiunii constă în solicitarea de anulare a ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 688/19.02.2018, prin care s-a aprobat participarea reclamantului la cursul postuniversitar "Conducere strategică" organizat la Universitatea Națională de Apărare "Carol I" - Facultatea de Comandă și Stat Major, precum și drepturile bănești aferente perioadei respective, toate celelalte capete de cerere fiind accesorii acestuia.

S-a mai reținut că, potrivit deciziei nr. 10 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiței în procedura recursului în interesul legii, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean, stabilindu-se că jandarmii militari fac parte din categoria funcționarilor publici cu statut special.

Instanța a constatat că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei, Inspectoratul General este unitatea centrală a Jandarmeriei Române, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care planifică, organizează, conduce, coordonează și controlează activitatea structurilor din subordine, asigură cooperarea și colaborarea cu celelalte instituții ale statului, organisme și organizații guvernamentale și neguvernamentale din țară și din străinătate și execută orice alte atribuții date în competență prin lege.

Prin urmare, fiind definită de lege ca autoritate centrală, s-a apreciat că actele emise de aceasta pot fi contestate în fond la secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, după cum este legiferat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 aprilie 2019, astfel că, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei să procedeze la anularea ordinului inspectorului general al Jandarmeriei Române nr. 688 din 19.02.2018, refacerea lui de către emitent cu menționarea drepturilor legale complete pentru perioada participării la curs și anume, solda de comandă și condiții de muncă speciale conform legii, restituirea drepturilor bănești neacordate fără temei pe întreaga durată a cursului și actualizarea documentelor de evidență pe linie de resurse umane în privința condițiilor de muncă acordate pentru aceeași perioadă, precum și acordarea de daune morale în valoare de 1000 RON.

Înalta Curte constată că reclamantul A. are calitatea de cadru militar activ, fiind angajat al Inspectoratului de Jandarmi Județean Ilfov, unitate cu personalitate juridică.

Prin decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că jandarmii militari întră în categoria funcționarilor publici cu statut special.

Astfel, prin această decizie s-a hotărât că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) și (3), art. 16, art. 17 și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) și g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special".

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Prin urmare, Înalta Curte constată că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi de serviciu, iar prin efectul dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, se poate concluziona că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, respectiv drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean, sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În consecință, având în vedere decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii coroborată cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.