ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4314/2019

Ședința publică din data de 27 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații și a solicitat declasificarea Ordinului Directorului Serviciului Român de Informații nr. D.P. 0590, prin care s-a dispus începând cu data de 25.07.2016 trecerea în rezervă a reclamantului în baza art. 87 alin. (1) și (3) din Legea nr. 80/1995.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 294 din 29 septembrie 2017, a respins excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 București, și a dispus declasificarea Ordinului Directorului Serviciului Român de Informații nr. D.P. 0590 din data de 25.07.2016 și a Raportului nr. x din data de 07.07.2016 întocmit de către Direcția Județeană de Informații Sălaj.

Împotriva hotărârii instanței de fond Serviciul Român de Informații a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de judecată în cuprinsul hotărârii menționate și care au stat la baza soluției adoptate, sunt date "cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", fapt ce constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Acest motiv de casare are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Recurentul apreciază că abordarea instanței este mult prea vagă, faptul că din cuprinsul materialelor prezentate se desprinde ideea că trecerea în rezervă s-a făcut urmare a unei condamnări penale pentru circulația pe drumurile publice, conducând un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limitele legale, nu înseamnă în mod automat că documentul întocmit de șeful unității în care persoana în cauză era încadrat, precum și ordinul de trecere în rezervă să fie declasificat.

Pe lângă elementele inerente legate de cadrul infracțional în care a fost implicat ofițerul, documentele mai conțin și alte elemente care atrag incidența prevederilor H.G. nr. 01050/2002, precum și ale legislației în materia informațiilor clasificate.

Ordinul de trecere în rezervă are un regim special clar definit de prevederile pct. 44 cap. III din H.G. nr. 01050/2002, în care se arată că are caracter secret, încadrarea în nivelul de clasificare rămânând apanajul exclusiv al emitentului.

Un alt aspect care trebuia avut în vedere de instanța de fond și care nu grevează cu nimic asupra drepturilor petentului este legat de faptul că instanța poate lua act de conținutul înscrisurilor în forma clasificată, fără a exista riscul compromiterii sau diseminării conținutului acestora, astfel cum se va întâmpla odată cu declasificarea acestora.

Recurentul consideră că în cauză erau aplicabile prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora: "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În fapt, petentului i-a fost adus la cunoștință conținutul ordinului de trecere în rezervă, astfel încât acesta nu poate susține contrariul.

Nu numai în cazul recurentului au fost clasificate actele administrative în discuție, ci în toate situațiile în care se emit ordine de personal, indiferent de persoanele în cauză, acestea fiind clasificate ca urmare a obligativității respectării prevederilor H.G. nr. 01050/2002.

Astfel, potrivit uzanțelor, în cadrul Serviciului Român de Informații, ordinele de personal se aduc la cunoștința persoanelor cărora le sunt opozabile prin citirea documentului de către șeful unității sau șeful structurii de management resurse în prezenta celui în cauză și a efectivului unității sau, după caz, a cadrelor militare stabilite de către șeful unității, în funcție de conținutul ordinului.

În mod diferit față de legislația care reglementează statutul personalului civil contractual (Legea nr. 53/2003) și al funcționarilor publici (Legea nr. 188/1999), ordinele de personal emise în cazul cadrelor militare în activitate, pentru luare la cunoștință, este necesară și suficientă doar procedura prezentată mai sus, completată prin efectuarea înscrierilor corespunzătoare în ordinul de zi pe unitate.

Clasificarea documentelor nu împiedică instanțele judecătorești să judece cauzele aflate pe rolul lor, având în vedere că, în conformitate cu art. 261 C. proc. civ., administrarea probelor se poate face în forma lor clasificată, în camera de consiliu.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a avut calitatea de angajat în cadrul pârâtului Serviciului Român de Informații de la data de 01.11.1997 până la data de 25.07.2016 când a fost trecut în rezervă prin Ordinul Directorului Serviciului Român de Informații, a cărui declasificare se solicită. La baza emiterii acestui ordin a stat și raportul nr. x din 07.07.2016 întocmit de Direcția Județeană de Informații Sălaj și aprobat de prim adjunctul directorului Serviciului Român de Informații, în privința căruia, de asemenea, s-a solicitat declasificarea.

După cum rezultă din adeverința nr. x/02.08.2016 emisă de Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0607 Zalău, reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 25.07.2016, prin aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 80/1995 a cadrelor militare.

Conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 "Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate condamnați prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum și cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amenda se trec în rezervă sau direct în retragere."

Potrivit alineatului al 3-lea al aceluiași articol:

"Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori grațiate, înainte de începerea executării pedepsei sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menținute în activitate, pe baza propunerilor înaintate ierarhic comandanților/șefilor care au stabilite competențe în acest sens, prin ordin al ministrului apărării naționale."

Înalta Curte constată că la baza emiterii acestui ordin au stat sentința penală nr. 21/21.06.2016 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2016 și raportul nr. x/07.07.2016 întocmit la nivelul Direcției Județene de Informații Sălaj și aprobat de prim-adjunctul directorului Serviciului Român de Informații.

Prin sentința penală nr. 21/21.06. reclamantul "a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, cu amânarea aplicării pedepsei, stabilite pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani pe parcursul căruia inculpatul trebuie să respecte anumite măsuri de supraveghere. Condamnarea a fost aplicată în urma cercetării reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe întrucât la data de 29.02.2016, orele 19:30 în urma unui control în trafic desfășurat de un echipaj al Poliției Rutiere Zalău, acesta a fost depistat că a consumat băuturi alcoolice, iar în urma testării cu aparatul etilotest a rezultat o alcoolemie de 0.62 mg/l. Rezultatul probelor biologice a evidențiat valori de 1,4 mg/l la prima probă și 1,2 mg la cea de-a doua".

Astfel fiind este evident faptul că reclamantul a fost trecut în rezervă ca urmare a condamnării sale pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

Recurentul susține că documentele a căror declasificare se cere fac parte din categoria reglementată de art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 și că în temeiul art. 22 din Legea nr. 182/2002 a întocmit o listă proprie cuprinzând categoriile de informații secrete de stat în domeniul său de activitate, listă ce a fost aprobată prin H.G. nr. 01050/2002.

Conform art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 informațiile clasificate sunt "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanta și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că atâta timp cât din înscrisuri nesecrete rezultă că reclamantul a fost trecut în rezervă ca urmare a condamnării sale pentru conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, nu se înțelege de ce s-ar încadra ca informație clasificată conținutul exact al actului prin care a fost trecut reclamantul în rezervă sau raportul întocmit în acest sens.

De altfel, recurentul nu motivează de ce aceste documente sunt unele "de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Prin urmare, instanța de fond în mod corect a apreciat că în situația reclamantului nu este justificată clasificarea ordinului de trecere în rezervă sau a raportului care a stat la baza emiterii acestuia.

În consecință, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informații împotriva sentinței civile nr. 294/2017 din 29 septembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2019.