ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, la 10.04.2014, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 10.000 euro cu titlu de daune materiale; 1.500.000 euro cu titlu de daune morale către A., în calitate de mamă a minorului decedat; 1.500.000 euro cu titlu de daune morale către C., în calitate de tată și câte 1.000.000 euro cu titlu de daune morale către B., soră și D., frate.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și pe dispozițiile art. 998-999 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 207 din 18 februarie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata următoarelor sume: către reclamanta A. - 45.000 RON daune materiale și 100.000 RON daune morale, către reclamantul C. - 80.000 RON cu titlu de daune morale, către reclamanții B. și D. câte 50.000 RON, precum și la 400 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate au formulat apel în termenul legal atât reclamanții, cât și pârâta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 56/A din 30.01.2017 a admis apelurile declarate de reclamanți și de pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și a anulat sentința apelată.

Evocând fondul, Curtea de Apel București, prin aceeași hotărâre a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata următoarelor sume: 100.000 RON către reclamanta A., 80.000 RON către reclamantul C., 50.000 RON către reclamanta B. și 50.000 RON către reclamantul D.

S-a respins ca neîntemeiată cererea cu privire la acordarea daunelor materiale.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termen legal reclamanții A., D., B. și C., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții-recurenți au invocat într-o primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii în ceea ce privește apelul lor, prin care s-a invocat nerespectarea criteriilor de cuantificare a daunelor și, prin urmare, greșita stabilire a cuantumului sumelor acordate, având în vedere prejudiciul moral incomensurabil.

Cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a vizat nerespectarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 49 și 50 din Legea asigurărilor, precum și interpretarea eronată a art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, atunci când s-a reținut presupusa culpă a părinților, care ar fi acceptat ca minorul să călătorească în mașina unui conducător auto despre care ar fi avut cunoștință că nu deținea permis de conducere și că se afla sub influența băuturilor alcoolice.

S-a susținut că presupusa culpă a reclamantei, ca mamă a minorului a fost reținută fără niciun suport probatoriu, mai mult din declarațiile martorilor audiați, rezultând că șoferul era de religie musulmană și nu consuma băuturi alcoolice și nimeni nu cunoștea că nu avea permis de conducere.

Recurenții au învederat că s-au interpretat abuziv Normele la Legea asigurărilor introduse prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, respectiv art. 24 alin. (1), care stabilesc limita de despăgubire la 5.000.000 euro, sumă în care se încadrează și solicitarea formulată prin acțiune.

Un alt motiv de recurs s-a referit la respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare a daunelor materiale, reprezentate de cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării minorului, evidența suportării unor asemenea cheltuieli fiind de netăgăduit. S-a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 250 C. proc. civ., aceste cheltuieli au fost dovedite prin proba testimonială administrată în cauză.

Recurenții au invocat, totodată, stabilirea daunelor pentru prejudiciul moral cu nerespectarea principiului echității, care impune ca indemnizația acordată să fie una substanțială, susceptibilă să compenseze prejudiciul moral suferit și toate consecințele negative pe termen lung, precum și implicația acestuia pe toate planurile vieții persoanelor prejudiciate.

Intimatul-pârât de Autovehicule din România - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ. și admiterea excepției nulității recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., prin care se solicită majorarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ. și, în consecință, constatarea nulității cererii de recurs.

S-a solicitat, totodată, respingerea ca nefondat a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la daunele materiale.

Prin încheierea ședinței din Camera de consiliu din 17.10.2017, Înalta Curte, având în vedere raportul comunicat părților, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât și a admis în principiu recursul reclamanților, pentru considerentele expuse pe larg în conținutul încheierii.

Examinând criticile formulate de reclamant, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a examinat cu prioritate apelul declarat de pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii ce viza nemotivarea hotărârii primei instanțe, reținând că s-a soluționat cauza fără a se intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecății, motiv ce conducea la anularea hotărârii apelate conform dispozițiilor art. 480 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

În condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat, în mod expres, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, instanța de apel a anulat sentința tribunalului și a evocat fondul în baza probelor deja administrate (de prima instanță), având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat doar proba cu înscrisuri, iar cu ocazia dezbaterilor reclamanții au precizat că nu solicită probe noi în calea de atac, astfel cum rezultă din practicaua deciziei.

Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicându-se în cuprinsul hotărârii atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform art. 425 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Astfel, critica formulată de reclamanți prin primul motiv de recurs este nefondată sub acest aspect, instanța de apel arătând în cuprinsul deciziei de ce nu este întemeiată cererea prin care se solicita majorarea cuantumului despăgubirilor, sens în care s-a reținut încălcarea gravă a îndatoririlor părintești privitoare la protejarea și realizarea drepturilor copilului reglementate de art. 488 alin. (2) lit. c) din C. civ.

În consecință, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, decizia recurată cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art. 425 C. proc. civ., a căror nerespectare ar fi putut atrage sancțiunea nulității.

Curtea va constata că nici motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi reținut.

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor materiale, se va reține că instanța de apel a constatat corect că acestea nu au fost dovedite cu documente justificative, astfel încât să se poată stabili cuantumul în care pot fi acordate.

Normele de aplicare a Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 prevăd în acest sens la art. 49 pct. 2 că, în caz de deces, cheltuielile de înmormântare trebuie probate cu documente justificative.

Într-adevăr, martorul audiat de prima instanță, Căruceru Vasile Daniel a declarat că familia minorului decedat s-a ocupat de înmormântare, pomeniri și parastase, însă nu a precizat cuantumul cheltuielilor efectuate.

Critica recurenților vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material din perspectiva reținerii culpei reclamanților ca părinți ai minorului decedat, alături de culpa conducătorului auto este, de asemenea, nefondată.

Reținerea culpei concurente a părinților minorului în supraveghere nu a condus, în speță, la lipsirea beneficiarilor legali de drepturilor lor de dezdăunare în temeiul art. 49 și 50 din Legea asigurărilor, ci a reprezentat, contrar susținerilor recurenților un criteriu de cuantificare a daunelor morale.

Prejudiciul moral creat reclamanților este de o gravitate incomensurabilă, acoperirea acestuia fiind, în mod efectiv, imposibilă.

La stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale, instanța de apel, evocând fondul, a dat eficiență criteriului echității, apreciind că indemnizația acordată este substanțială și de natură să conducă la ameliorarea efectivă a calității vieții reclamanților, nevoiți să surmonteze perioada ulterioară decesului sub aspectul suferinței psihice.

Contrar susținerilor recurenților, cuantumul daunelor morale acordate membrilor familiei recurenților nu este lipsit de semnificație reparatorie și nu conduce la reducerea la nivel derizoriu a pierderii suferite de aceștia.

Aspectele invocate prin motivele de recurs s-au raportat în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a dovezilor administrate în sensul reținerii eronate a culpei concurente a părinților minorului decedat, fără a se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Aprecierea judecătorilor cu privire la valoarea efectivă a despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie a deciziei din apel, și prin urmare exced controlului care exced cadrului instanței de recurs, în raport de motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul reclamanților este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C., A. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al lui B. și D. împotriva deciziei nr. 56/A din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2017.