ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2198/2016

Decizia nr. 2198/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii pentru a fi obligată la plata sumei de 500.000 de euro reprezentând despăgubiri morale și 25.000 de euro reprezentând despăgubiri materiale pentru vătămarea fizică permanentă suferită ca urmare a unui accident auto din data de 16 iulie 2005.

Prin sentința nr. 168 din 17 februarie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis, în parte, cererea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 400.000 de euro, în echivalent în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale. Instanța a respins excepția tardivității cererii, invocată de pârâtă, și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor materiale.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 411 din 24 octombrie 2014 a respins, ca nefondate apelurile exercitate de ambele părți.

Prin decizia nr. 761 din 9 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

Această din urmă instanță, prin decizia nr. 566/A din 19 noiembrie 2015, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta A. și de pârâta Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva sentinței nr. 168 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 962 din 20 aprilie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibiiității și a nulității recursului, invocate de intimata-reclamantă A. A admis recursul declarat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei nr. 566 A din 19 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, A modificat decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței nr. 168 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța supremă, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1, 3 și 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia cu consecința respingerii recursului declarat împotriva deciziei nr. 566A din 19 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, în sensul respingerii apelului formulat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței nr. 168 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București.

Pe calea prezentei revizuiri s-a solicitat reanalizarea întregului material probatoriu aflat la dosarul cauzei, și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea cererii revizuenta a arătat că prin hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat instanței de apel să stabilească natura daunelor acordate, raportat la o dispoziție legală ce nu poate retroactiva, cu respectarea principiului de neretroactivitate a legii civile, aspect care a fost analizat în cauză.

Cu ocazia judecării apelului, prin decizia nr. 411A din 24 octombrie 2014, instanța a clarificat sintagma „lege" prin raportare la dispozițiile constituționale, apreciind în mod temeinic întâietatea aplicării dispozițiilor C. civ. față de celelalte prevederi invocate în contradictoriu. Așadar, pe acest aspect de legalitate, instanța a statuat cu privire la legalitatea sentinței nr. 168/2014 în scopul reparării prejudiciului moral, față de situația concretă a reclamantei, de practica judiciară existentă în România și de imperativele conceptelor de echitate și dreptate.

Suma de bani stabilită de judecătorul fondului cu titlu de daune morale nu este exagerată, fiind depusă, de asemenea, la dosarul cauzei practică judiciară în care Înalta Curte de Casație și Justiție a acordat daune morale cu mult peste plafonul maxim reglementat legal.

Revizuenta a mai susținut aplicabilitatea cu prioritate a directivelor elaborate până la momentul producerii accidentului rutier: Directiva nr. 2009/103/CE care continuă procesul de legiferare început prin Directiva nr. 72/166/CEE și 85/5/CEE și nu în ultimul rând 90/232/CEE. Raportat la limitele de despăgubire prevăzute în directive, suma de 400.000 euro acordată și încasată de reclamantă nu depășește plafonul maxim, ținând cont și de prevederile Ordinului nr. 3108/2004.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 322 pct. 1 și 3 C. proc. civ., revizuenta a susținut imposibilitatea recuperării de către intimată a sumei de 400.000 euro, în baza deciziei a cărei revizuire se solicită, aceasta fiind încasată și cheltuită cu tratamente de specialitate care au implicat costuri.

În plus, în urma notificării de executare, intimata a achitat suma de 400.000 euro, înțelegând să formuleze abia la data de 13 iunie 2016 cerere de întoarcere a executării silite, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/4/2016 la Judecătoria Sectorului 4 București, cu termen de judecată la 28 octombrie 2016.

Astfel, prin raportare la imposibilitatea fizică de a restitui suma de 400.000 euro, ca efect al deciziei nr. 962/2016, se impune admiterea cererii de revizuire formulată în cauză.

Totodată, exista și contrarietate vădită între decizia nr. 962 din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013* și decizia de casare nr. 761 din 9 martie 2015 prin care s-a solicitat instanței de apel să clarifice natura sumei acordate.

Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și la faptele pe care se întemeiază aceasta, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 322 pct. 1, 3 și 7 C. proc. civ., invocate de revizuenta ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă, fondul se poate cere în următoarele situații: dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire (pct. 1); dacă obiectul pricinii nu se află în ființă (pct. 3); dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate - aceste dispoziții aplicându-se și în cazul hotărârilor potrivnice date de instanțe de recurs (pct. 7).

Primul caz de revizuire este menit să pună în acord dispoziții contradictorii care nu se pot concilia și care fac imposibilă executarea hotărârii.

Al doilea motiv are în vedere ideea de dispariție fizică a bunului, sintagma „obiectul pricinii nu se află în ființă" fiind exprimată prin ipoteza în care, de exemplu, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert și determinat, care însă a pierit după pronunțarea hotărârii, iar executarea obligației în natură nu mai este posibilă.

Din lecturarea motivelor invocate de revizuentă, Înalta Curte constată că aceste două ipoteze nu se regăsesc în speța de față.

Dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se solicită nu cuprinde dispoziții contradictorii, astfel încât acestea să nu poată fi aduse la îndeplinire.

Motivul prevăzut de art. 322 pct. 3 are în vedere un bun individual determinat, or, suma de bani la care se referă revizuentă reprezintă un bun determinat generic care poate fi înlocuită oricând cu un bun de același gen.

Prin intermediul revizuirii se invocă și aspecte care vizează fondul litigiului, solicitându-se reaprecierea probelor deja administrate. De asemenea, revizuentă urmărește și o reanalizare a apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă în cadrul recursului exercitat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei nr. 566 din 19 noiembrie 2015.

Or, calea revizuirii nu este deschisă părții pentru a supune unui nou control de legalitate aspecte deja deduse judecății prin intermediul recursului și care au primit o dezlegare jurisdicțională și nici pentru reluarea unor aspecte ce țin de fondul litigiului. Ar însemna, primind susținerile revizuentei ca hotărârea irevocabilă să fie cenzurată pe alte aspecte decât cele expres și limitativ reglementate de normele procedurale.

În ceea ce privește cazul de revizuire susținut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și anume contrarietatea între decizia nr. 962 din 20 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013* și decizia de casare nr. 761/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. z/3/2013, nu este respectată ipoteza reglementată de textul de lege.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situații executarea hotărârilor este imposibila, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În primul ciclu procesual, prin decizia nr. 761 din 9 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei nr. 411 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

În al doilea ciclu procesual, prin decizia nr. 962 din 20 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității și a nulității recursului, invocate de intimata-reclamantă A. A admis recursul declarat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei nr. 566 A din 19 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A modificat decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței nr. 168 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Astfel, se constată că cele două hotărâri judecătorești care se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în același dosar și în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în cicluri procesuale diferite.

Pentru considerentele expuse, raportând cererea de revizuire formulată la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 1, 3 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite, urmând să o respingă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 962 din data de 20 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2016.