ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2463/2018

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, la data de 28 decembrie 2015, reclamanții A., B., C., D., B. și C. au chemat în judecată pârâții S.C. E. S.A., Asociatia Fondul de Protectie a Victimelor Strazii și F., solicitând obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale după cum urmează: - către A. - pentru decesul mamei G. daune morale în cuantum de 1.000.000 RON; - către B. - pentru decesul mamei G. daune morale în cuantum de 1.000.000 RON; - către C. - pentru propria vătămare daune morale în cuantum de 200.000 RON; - către D. - pentru propria vătămare daune morale în cuantum de 200.000 RON și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3116/2016 din 20 mai 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, ca neîntemeiată și a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă cererea de chemare în judecată ca prescrisă.

Împotriva sentinței civile nr. 3116/2016 din 20 mai 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă au declarat apel reclamanții H., B., C. și D., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune. Prin decizia nr. 810A/2017 din 28 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucuresti, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamanții H., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 3116/2016 din 20 mai 2016 a Tribunalului Bucuresti - sectia a VI-a civilă, pe care a anulat-o în parte, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.

Împotriva deciziei nr. 810A/2017 din 28 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs pârâta E. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-pârâtă Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că achiesează la recursul pârâtei E. S.A. și a solicitat admiterea recursului pârâtei, criticile invocate atrăgând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți H., B., C. și D., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 20 martie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, recurenta-pârâtă E. S.A. a depus punct de vedere la raport. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 5 iunie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului. 7. Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.". Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunțată la data de 28 aprilie 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, respectiv 20 iulie 2017, rezultă că aceasta nu produce efecte în prezentul litigiu. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai în apelului. Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În cauză, în raport cu prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și actele de la dosar, se observă că valoarea cea mai mare a capătului de cerere solicitat de o parte dintre reclamanți, respectiv A. și B., cu titlu de daune morale, nu depășește pragul valorii de 1.000.000 RON, textul de lege enunțat arătând în mod clar că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", motiv pentru care nu pot fi reținute argumentele invocate de către recurenta-pârâtă E. S.A. cu privire la incidența prevederilor art. 100 alin. (1) C. proc. civ. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului unicității căii de atac reglementat de art. 460 alin. (1) din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 810A/2017 din 28 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.