ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3132/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3132/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr. x/2018, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contract de Credit nr. x din data de 11.12.2012 încheiat între .S.C. B. S,A., împrumutător și C. împrumutat, pentru plata sumei de 4.123,36 RON, cu titlul de debit principal și dobânda aferentă creditului acordat, cu cheltuieli de executare.

Prin sentința civilă nr. 1128/CC din 05.07.2018, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Bacău, reținând că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, instanța a constatat că s-a arătat în cerere că debitorul C. are domiciliul în Județul Suceava, însă din lucrările dosarului nu a rezultat acest domiciliu.

Astfel, în cererea-contract de credit și în notificarea cesiunii de creanțe se menționează că domiciliul său este în jud. Bacău, în raport de cele mai sus arătate, instanța a constatat faptul că Judecătoria Rădăuți nu este competentă în raport cu sediul/domiciliul debitorului C. - respectiv jud. Bacău, nefiind în raza de competență a Judecătoriei Rădăuți. Astfel, în cauza dedusă judecății sediul/domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Bacău, jud. Bacău.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău sub același indicativ, respectiv nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 4809 din 01.08.2018, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți. În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Judecătoria Bacău a reținut, la rândul său, aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, a apreciat că, executarea silită s-a solicitat în Dosarul execuțional nr. x/2018 a BEJ A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2012 împotriva debitorului C. cu domiciliul în Municipiul Rădăuți.

Este adevărat că în cererea-contract de credit și în notificarea cesiunii de creanțe se menționează că domiciliul său este în jud. Bacău dar din verificările făcute de instanță la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că debitorul figurează cu domiciliul activ în Municipiul Rădăuți din data de 23.05.2016.

Prin urmare ia data sesizării organului de executare, debitorul avea domiciliul în Municipiul Rădăuți, jud. Suceava, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Rădăuți.

Simplul fapt că la data încheierii contractului ce constituie titlul executoriu,, debitorul avea domiciliul în municipiul Onești nu este de natură a atrage competența judecătoriei Bacău.

Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, având în vedere următoarele considerente:

Așa cum corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauza de față sunt incidente prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, după cum statuează art. 651 alin. (1) din același cod.

Chestiunea care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de domiciliu al debitorului din cuprinsul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În cap. III, din Secțiunea a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., sunt definite noțiunile de domiciliu și de reședință.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane,"

Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 89 din același cod prevede că " (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale, (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se muia într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. cu dispozițiile art. 87, art. 89 și art. 91 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispozițiile art. 651 C. proc. civ. se referă ia adresa cu care debitorul figurează în evidențele organelor administrative și care este menționată în cartea de identitate. Orice altă adresă la care debitorul locuiește, nu poate fi asimilată domiciliului, atâta timp cât aceasta nu este menționată în cartea de identitate și în evidențele organelor administrative.

Prin urmare, împrejurarea că debitorul se află în mod temporar și/sau fără forme legale, la o altă adresă, alta decât cea menționată în actele de identitate, nu poate să producă efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare. Rațiunile pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu sau de reședința debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține, se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă, respectiv domiciliul.

În cauza de față, potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că debitorul C. avea domiciliul în jud. Bacău, însă, conform verificărilor efectuate de Judecătoria Bacău, în temeiul art. 154 alin. (8) C. proc. civ., la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a reieșit că domiciliul actual al debitorului este situat, din 23.05.2016, în jud. Suceava.

Prin urmare, având în vedere aceste mențiuni din cuprinsul evidențelor oficiale, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ținând cont că stabilirea competenței instanței de executare se face prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data. sesizării executorului judecătoresc (21.05.2018), dată la care domiciliul debitorului este situat în jud. Suceava, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Rădăuți, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Rădăuți, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul actual al debitorului.