ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2018

Asupra recursului de fața, constată următoarele: Prin Decizia nr. 224/2016 din data de 16 noiembrie 2016, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a anulat, ca insuficient timbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 260 din 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. x/2007. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2017, instanța a dispus suspendarea judecării recursului, în baza dispozițiilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., reținând că recurentul A. nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale puse în vedere de către instanță.

Prin Decizia nr. 406/2018 din 2 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 224/2016 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă. În motivare, curtea de apel a reținut că, de la data suspendării, recurentul nu a formulat cerere de redeschidere a judecății și nici nu și-a îndeplinit obligațiile fixate în sarcina sa de instanța de recurs. Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, dacă a stat în nelucrare din vina părții timp de un an. Față de aceste prevederi, instanța a constatat că la data de 16 ianuarie 2018 recursul s-a perimat.

Împotriva acestei din armă decizii, reclamanții A. și B. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3 și 6 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului, reclamanții au arătat că instanța nu a analizat înscrisurile pe care ie-au depus ia dosar și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut. Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează să o admită, pentru considerentele care succed: În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 224/2016 din 16 noiembrie 2016 a Tribunalului Neamț, secția I civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională". Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C. proc. civ. De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, așa cum s-a menționat anterior, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere unicitate căilor de atac). Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față. Aceasta întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc "în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile. Așa fiind, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequilur principale"). Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul reglementat de lege, rezulta că recursul, fiind exercitat în speță împotriva unei decizii irevocabile, este inadmisibil, sens în care va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 406/2018 din 2 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.06.2018.