CtEDO 01.07.2008 Auto

CASE OF BORYSIEWICZ v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
01.07.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible;Non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF BORYSIEWICZ v. POLAND (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește în Pabianice. Ea deține o casă semidetașată situată într-o zonă rezidențială. Un atelier de personalizare cu aproximativ 20 de persoane a fost situat în cealaltă jumătate a clădirii. La 14 septembrie 1993, reclamantul a depus o cerere Consiliului municipal de interdicție privind funcționarea atelierului sau cel puțin pentru măsurile care trebuie luate pentru a reduce nivelul de zgomot generat. La 11 iunie 1994, directorul Oficiului de District Pabianice, la care trebuie să fi fost transferată cererea din 14 septembrie 1993, a emis o decizie în care a constatat că atelierul funcționează fără permisiunea necesară. El a obligat proprietarul atelierului să ia măsuri pentru remedierea situației, printre altele prin obținerea unei evaluări a impactului asupra mediului în cadrul atelierului și prin efectuarea lucrărilor de adaptare. La 30 ianuarie 1995, Guvernatorul de la Čódש a aprobat un „proiect echnic privind protecția mediului împotriva zgomotului” și a obligat proprietarul să respecte proiectul și să prezinte o evaluare a nivelului zgomotului. La 7 februarie 1995, Guvernatorul de la Čódש a aprobat locația atelierului cu condiția ca proprietarul să respecte cerințele stabilite în decizia din 30 ianuarie 1995. 10. La 15 martie 1995, directorul Departamentului de Supraveghere a Construcției a Oficiului Comunal a dat instrucțiuni cu privire la modul în care ar trebui desfășurate lucrările de adaptare a atelierului. Ea a susținut că ar fi trebuit să fie tratată ca parte la ei și că nu a primit răspuns la cererea sa din 14 septembrie 1993. 12. La 11 mai 1995, reclamantul a depus o cerere ministrului mediului pentru proceduri – care trebuie să fi fost întreruptă la o dată anterioară neespecificată – pentru a putea participa în cadrul procedurii în vederea luarii în considerare a argumentelor sale. 13. La 17 mai 1995, Guvernatorul de la Čódש a continuat procedurile de recurs împotriva deciziei din 15 martie 1995 până când a fost examinată cererea de redeschidere a anului 11 mai 1995. Proprietarul atelierului a apelat. 14. La 7 august 1995, inspectorul general al supravegherii de construcții a anulat decizia din 17 mai 1995. 15. La 20 octombrie 1995, Guvernatorul de la Čódש a continuat procedurile de recurs împotriva hotărârii din 15 martie 1995. Proprietarul atelierului a apelat. 16. La 15 decembrie 1995, inspectorul general al supravegherii de construcții a susținut decizia din 20 octombrie 1995. Reclamantul a apelat. 17. La 25 februarie 1997, reclamantul a depus o cerere către guvernatorul Çód îi solicită, printre altele, ca deciziile din 7 august 1995 și 15 decembrie 1995 să fie anulate și ca funcționarea atelierului să rămână până la adoptarea unei decizii cu privire la fondul cererii ei din 1993. 18. La 14 noiembrie 1997, ministrul Mediului a anulat deciziile din 7 august 1995 și 30 ianuarie 1995. În motivele scrise, el a afirmat că poluarea zgomotului în interiorul casei reclamantului nu era o problemă de protecție a mediului, astfel încât nu exista nicio bază juridică pentru instituirea procedurii. Într-o scrisoare din 12 ianuarie 1998 adresată directorului Oficiului de District Pabianice, reclamantul a solicitat ca procedura de recurs împotriva hotărârii din 15 martie 1995 să rămână până la decizia din 14 noiembrie 1997 depusă la Curtea Supremă de Administrație să fie hotărâtă. La 30 ianuarie 1998, Guvernatorul de la Čódש, la care această cerere trebuie transmisă, a continuat procesul conform solicitării. Vecinul reclamant a apelat. 20. La 18 martie 1998, inspectorul general al supravegherii de construcții a anulat decizia din 30 ianuarie 1998 și a remis cazul de reexaminare. 21. La 26 august 1998, Guvernatorul Orașului din Çódש a susținut decizia din 15 martie 1995 și a stabilit un nou termen pentru ca proprietarul atelierului să respecte obligațiile impuse. 22. La 25 noiembrie 1998, directorul Oficiului de District Pabanice a acordat permisiunea de a funcționa atelierul. Reclamantul a apelat. La 23 martie 1999, Guvernatorul de la Čódש a anulat decizia din 25 noiembrie 1998 și a remis cazul de reexaminare. Proprietarul atelierului a apelat. 23. La 13 noiembrie 2001 au fost înființate proceduri pentru a determina dacă funcționarea atelierului a fost legală. În aceeași zi reclamantul a fost informat că la 13 decembrie 2001 se va efectua o inspecție a clădirii. În aceeași zi Curtea Supremă Administrativă a respins recursul proprietarului împotriva hotărârii din 23 martie 1999. 24. La 29 noiembrie 2001, primarul Pabianice a continuat procedura privind acordarea permisiunii până când Inspectorul districtului Pabianice de Supraveghere a Construcției a dat o decizie privind dacă funcționarea atelierului respectă cerințele juridice aplicabile. Reclamantul a apelat. 25. La 8 martie 2002, primarul Pabianice a eliberat un permis de operare pentru atelier. La 26 aprilie 2002, Guvernatorul de la Çód îi informa pe reclamant că termenul stabilit de lege pentru a decide asupra recursului ei a fost prelungit din cauza necesității verificărilor efectuate de autoritățile de inspecție a clădirii. 26. La 7 iunie 2002, guvernatorul de la Çód , a susținut decizia din 8 martie 2002. Reclamantul a depus o plângere la Curtea Supremă de Administrație. 27. Prin decizia din 29 octombrie 2002, inspectorul districtului Pabianice al supravegherii de construcții a autorizat funcționarea atelierului. Reclamantul a interzis. 28. La 25 februarie 2003, Curtea Supremă Administrativă a anulat decizia din 7 iunie 2002 și decizia anterioară din 8 martie 2002. Acesta a observat că testele de evaluare a zgomotului erau necesare pentru o decizie care permite funcționarea atelierului, astfel de teste erau deja efectuate în acest caz, dar nu într-un mod corespunzător. Acestea ar fi trebuit să fie desfășurate în timpul orelor de lucru a atelierului și în vremuri diferite și ar fi trebuit să permită implicarea reclamantului să îi permită să-și prezinte argumentele persoanei care desfășoară aceste încercări. 29. La 18 martie 2003, Inspectorul Pabianice al Supravegherii Construcțiunii a păstrat procedurile privind permisiunea de operare a atelierului. La 3 iulie 2003, primarul Pabianice a emis o decizie care obliga proprietarul atelierului să completeze documentația prezentată prin, printre altele, prezentarea unei evaluări a nivelului de zgomot înainte de 30 septembrie 2003. 31. La 29 octombrie 2003, Inspectorul districtului de Supraveghere a Construcției a acordat permisiunea de a efectua atelierul pe baza testelor de evaluare a zgomotului efectuate de un anumit S.K. Reclamantul a apelat, provocând soliditatea rezultatelor testelor și modul în care au fost efectuate. 32. La 28 ianuarie 2004, inspectorul regional al supravegherii de construcții a anulat decizia din 29 octombrie 2003, constatând că reclamantul nu a primit ocazia de a fi implicat suficient în testele de evaluare a zgomotului. 33. La 22 octombrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Inspectorul Regional de Supraveghere a Construcției privind inactivitatea din partea Inspectorului Districtului Pabianice de Supraveghere a Construcției, la care a fost trimis cazul pentru reexaminare cu privire la puterea deciziei din 28 ianuarie 2004. 34. La 20 octombrie 2004, inspectorul regional al supravegherii de construcții a dat o decizie în care a constatat inactivitate din partea inspectorului districtului Pabianice al supravegherii de construcții și l-a obligat să ia o decizie până la 20 februarie 2005. 35. La 14 ianuarie 2005, reclamantul a depus o plângere la Inspectorul General al Supravegherii Construcțiunii cu privire la nerespectarea administrației în cazul ei. 36. Prin decizia din 7 martie 2005, Inspector General al Supravegherii Construcțiunii a declarat că nu s-a constatat nici o inactivitate din partea Inspectorului Regional al Suprevegherii Construcțiunii. 37. La 18 martie 2005, Inspectorul districtului Pabianice al Supravegherii Construcțiunii a continuat procedurile privind cererea de permisiune de operare, în așteptarea rezultatului testelor de zgomot care urmează să fie efectuate de Inspectorul regional al protecției mediului. La 23 iunie 2005, inspectorul regional al supravegherii de construcții a permis apelul ei, a anulat decizia de suspendare a procedurii și a ordonat ca acestea să fie conduse în continuare. 38. La 27 iulie 2005, reclamantul s-a plâns la instanța administrativă pentru faptul că inspectorul de district nu a luat măsuri pentru efectuarea unei evaluări corecte a zgomotului și pentru a lua o decizie cu privire la fondul cauzei. În răspunsul său din 25 august 2005, inspectorul regional a rezumat evoluțiile procedurii de la depunerea reclamantului din 22 octombrie 2004 și a reiterat că, după decizia sa din 23 iunie 2005, a fost în așteptare înaintea autorității de primă instanție și a remarcat că recursul reclamantului împotriva deciziei din 18 martie 2005 de a continua procedura a fost pe deplin justificat. 39. Prin o hotărâre din 20 octombrie 2005, instanța administrativă regională Çódש a permis parțial plângerea reclamantului și a stabilit un termen de o lună pentru ca inspectorul districtual să ia o decizie. Acesta a observat, de asemenea, că procedurile au fost desfășurate în mod excesiv lent și că nici o justificare valabil pentru această întârziere necorespunzătoare nu a fost determinată de autoritățile administrative. 40. În primul rând, o parte la procedurile administrative poate depune o plângere către o autoritate ierarhică, în conformitate cu art. 37 § 1 din Codul de Procedură Administrativă, pentru a solicita autorității competente să elibereze o decizie în termenele stabilite în acest Cod. 42. Dacă nu s-ar fi îndeplinit rezultatul procedurii inițiate de o plângere în temeiul articolului 37 din Codul de Procedură Administrativă, până la 1 ianuarie 2004 o parte ar fi putut depune o plângere cu privire la inactivitate din partea autorităților administrative la Curtea Administrativă Supremă în temeiul articolului 17 din Actul de 1995 privind Curtea Administrativă Supremă. Această dispoziție a fost abrogată începând cu 1 ianuarie 2004. 43. La 1 ianuarie 2004, Legea din 1995 a fost înlocuită cu Legea privind procedurile în fața instanțelor administrative din 30 august 2002, care prevede remedii similare.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă