ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 431 din data de 13.10.2017 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2016:

În temeiul prevederilor art. 386 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza prevederilor art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra părții civile B., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare în condițiile art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.

În temeiul art. 91 noul C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform prevederilor art. 92 noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) noul C. pen. s-a impus inculpatului obligația să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

S-a constat că din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta muncă neremunerată în folosul comunității pe durata termenului de supraveghere, conform prevederilor art. 93 alin. (3) noul C. pen. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 noul C. pen., referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță. S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. și art. 1357 ș.u. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și inculpatul A. a fost obligat să plătească acesteia suma de 1.000 RON, reprezentând daune materiale și 500 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Neamț și a fost obligat inculpatul A. să îi plătească acesteia suma de 1.346,80 RON.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "PROF. DR. N. OBLU" Iași și a fost obligat inculpatul A. să îi plătească acesteia suma de 1.226,56 RON.

În temeiul prevederilor art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a admis măsura de siguranță a confiscării speciale a unui topor cu coada din lemn având lungimea de 59 cm. și lama tăietoare de 12 cm., aflat la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Poliției mun. Roman (dovada seria x nr. x din data de 08.02.2016), aparținând inculpatului A.

În temeiul art. 274 alin. (1) noul C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 11 august 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, înregistrat la instanță sub nr. x/2016 din data de 16 august 2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în ziua de 05.02.2016, inculpatul A. l-a lovit cu un topor în cap pe fratele său, B., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt prezentată mai sus a fost probată cu următoarele mijloace de probă menționate în actul de sesizare: procesul-verbal de sesizare din oficiu, fila nr. x d.u.p.; declarațiile persoanei vătămate, filele nr. x d.u.p.; certificatul medico-legal nr. x din 12.02.2016 eliberat de Cabinetul de Medicină Legală Roman, fila nr. x d.u.p.; dovezile de ridicare a toporului, filele nr. x d.u.p., adresa nr. x/23.05.2016 a Serviciului de Ambulanță Județean Neamț, fila nr. x d.u.p.; adresa nr. x/16.05.2016 a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași, fila nr. x d.u.p., înscrisurile medicale prezentate de persoana vătămată, filele nr. x d.u.p., declarațiile martorilor C., fila nr. x d.u.p., D., fila nr. x d.u.p.și E., fila nr. x d.u.p., declarațiile inculpatului, filele nr. xd.u.p.

Referitor la activitățile de urmărire penală, instanța a reținut că: urmărirea penală a fost începută in rem prin ordonanța din data de 05.02.2016, prin ordonanța din data de 15.03.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, iar prin ordonanța din data de 23.05.2016, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 16 august 2016 sub imperiul prevederilor noului C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010). Potrivit art. 344 noul C. proc. pen. inculpatului i-a fost comunicat rechizitoriul. De asemenea, și părțile civile au fost încunoștințate cu privire la procedura camerei preliminare. Aceștia nu au formulat cereri sau excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel încât prin încheierea judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 11 august 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, competența materială și teritorială a Judecătoriei Roman și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A.

La primul termen de judecată, conform art. 374 C. proc. pen., după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului învinuirea ce i se aduce, drepturile prevăzute de lege, precum și posibilitatea acestuia de a solicita ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducându-i-se la cunoștință și dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.Urmare a solicitării inculpatului de aplicare a prevederilor art. 375 C. proc. pen., instanța a procedat la ascultarea acestuia și apoi, după luarea concluziilor reprezentantului Ministerului Public și a părților, a respins cererea acestuia, întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale având în vedere că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa afirmând, în esență că nu a avut nicio intenție de a lovi persoana vătămată.

În aceste condiții, instanța, după ce a ascultat solicitările și concluziile procurorului și ale părților prezente, a dispus începerea cercetării judecătorești și a încuviințat administrarea mijloacelor de probă constând în declarațiile inculpatului, ale părții civile, ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale și înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat.

Instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, fila nr. x d.u.p.; declarațiile persoanei vătămate, filele nr. x d.u.p.; certificatul medico-legal nr. x din 12.02.2016 eliberat de Cabinetul de Medicină Legală Roman, nr. x d.u.p.; dovezile de ridicare a toporului, filele nr. x d.u.p., adresa nr. x/23.05.2016 a Serviciului de Ambulanță Județean Neamț, fila nr. x d.u.p.; adresa nr. x/16.05.2016 a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași, fila nr. x d.u.p., înscrisurile medicale prezentate de persoana vătămată, filele nr. x d.u.p., declarațiile martorilor C., fila nr. x d.u.p., D., fila nr. x d.u.p. și E., fila nr. x d.u.p., declarațiile inculpatului, filele nr. xd.u.p. dar și pe cele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarații inculpat A., filele nr. x; declarații parte civilă B., fila nr. x, declarații martor C., fila nr. x, D., fila nr. x, E., fila nr. x, înscrisuri, filele nr. x.

În urma analizei materialului probator menționat anterior, instanța a reținut ca situație de fapt: În data de 05.02.2016, în jurul orelor 15:00, inculpatul A. se afla împreună cu martorii C. și E. în interiorul unei grădini de pe raza jud. Neamț situată vizavi de locuința acestora. În acest timp, a sosit și partea civilă B., fratele inculpatului, care, pe fondul unor conflicte mai vechi privitoare la proprietatea imobilului, a legat poarta de acces cu sârmă.

La scurt timp, după finalizarea activităților întreprinse, la poartă s-a deplasat inculpatul A. care încerca să desfacă sârma prinsă de partea civilă. Văzând acestea, în acel loc s-a deplasat și partea civilă B. și între cei doi a izbucnit un conflict verbal, cei doi adresându-și reciproc injurii. Partea civilă avea în mâini un cuțit cu care gesticula fără a încerca să lovească pe inculpat sau să îl amenințe, iar inculpatul avea în mâini un topor cu care la un moment dat a aplicat părții civile o singură lovitură în zona capului.

Urmare a loviturii aplicate, partea civilă a căzut la sol și a fost anunțată martora D., soția acesteia. Au fost anunțate organele de poliție și partea civilă a fost condusă cu un echipaj al Serviciului Județean de Ambulanță Neamț la Spitalul Municipal Roman și apoi la Spitalul Clinic de urgență "prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași unde a rămas internată în perioada 06.02.2016 - 09.02.2016.

Leziunile cauzate de către inculpat au necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Pentru reținerea situației de fapt expuse anterior, instanța a avut în vedere în principal următoarele mijloace de probă:- declarațiile părții civile B. nr. x d.u.p., din care rezultă că a fost lovit în împrejurările descrise anterior;-certificatul medico-legal nr. X/12.02.2016, nr. x d.u.p. din care rezultă că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pot data din 05.02.2016 și necesită 15-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;- dovada, fila nr. x d.u.p., din care rezultă că inculpatul a predat organelor de poliție toporul cu care a lovit partea civilă;- înscrisuri medicale, filele nr. x d.u.p. din care rezultă că inculpatul a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași în perioada 06.02.2016-09.02.2016 cu diagnosticul principal plagă contuză parietală;- declarație martor C., fila nr. x d.u.p., din care rezultă situația de fapt prezentată anterior și în special că inculpatul "a ridicat toporul pe care îl avea în mână și l-a lovit cu toporul în zona capului";- declarație martor E., fila nr. x d.u.p., din care rezultă situația de fapt prezentată anterior, precum și aceea că "la un moment dat am observat că soțul meu a ridicat toporul pe care îl avea în mâna stângă și imediat l-a scăpat către înainte lovindu-l în zona capului pe B.";- declarații inculpat A., fila nr. x d.u.p., din care rezultă situația de fapt expusă anterior, acesta arătând că "am ridicat toporul pe care îl aveam în mâna stângă undeva la nivelul capului meu cu intenția de a-l speria și fără să vreau am scăpat toporul în direcția fratelui meu, lovindu-l cu ascuțișul în zona capului".

Concluzionând, instanța a reținut că, dincolo de orice dubiu rezonabil, inculpatul A. a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată din moment ce mijloacele de probă administrate în cauză s-au coroborat în sensul reținerii vinovăției sale, fiind examinate și apărările formulate de acesta cu ocazia analizării conținutului constitutiv al infracțiunii având în vedere și aceea că ele se concentrează pe latura subiectivă a infracțiunii.

Analizând conținutul legal al infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța a reținut că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă (art. 193 alin. (2) C. pen.) și dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime (art. 199 alin. (1) C. pen.). În același timp, art. 177 C. pen. definește noțiunea de membru de familie prin aceea că se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude.

Cu privire la elementul material, instanța a reținut că, la data de 05.02.2016, inculpatul a aplicat părții civile o lovitură cu toporul în zona capului. Urmarea imediată constă în producerea de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate a rezultat cu necesitate strict din comiterea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat infracțiunea supusă examinării se comite cu intenție, sub ambele forme ale sale prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a), b) C. pen., respectiv intenția directă (atunci când se prevede rezultatul faptei și se urmărește producerea sa) și intenția indirectă (atunci când se prevede rezultatul faptei și, deși nu se urmărește, se acceptă posibilitatea producerii sale).

În cauză, inculpatul A. a acționat cu intenție directă, conform prevăzută art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a urmărit cauzarea de leziuni părții civile prin lovirea sa în mod activ, conștient, cu un obiect apt a cauza leziuni.

În dezacord cu susținerile inculpatului care a arătat că nu a avut intenția de a lovi partea civilă, ci doar a scăpat din greșeală toporul din mâini în capul acesteia, instanța a reținut că din ansamblul materialului probator administrat în cauză cu certitudine inculpatul a intenționat să lovească partea civilă într-un moment în care a acționat sub impulsul cuvintelor jignitoare adresate reciproc și pe fondul unor conflicte mai vechi cu partea civilă.

Pentru întărirea apărărilor inculpatului, au fost audiați și martorii C., fiul său și E., soția, care au confirmat cele arătate în sensul în care inculpatul nu a dorit să lovească partea civilă, ci din contră,s-a apărat de aceasta, întrucât avea cuțit. Aceste declarații au fost înlăturate, întrucât, s-a apreciat că sunt în mod vădit părtinitoare prin prisma relațiilor de familie cele mai apropiate dintre aceștia, dar și prin prisma faptului că nu s-au coroborat și nu au redat o modalitate realistă de comitere a faptei. Astfel, martorul C., fila nr. x declară că "inculpatul avea în mână un topor pe care îl ținea ridicat deasupra capului pentru a se apăra de cuțit. La un moment dat s-a speriat și a scăpat toporul în capul părții civile", iar martora E., fila nr. x declară că "inculpatul avea în mâini un topor cu care se apăra de cuțitul părții civile. La un moment dat martorul C. a strigat către inculpat că partea civilă are cuțit, iar inculpatul s-a retras și a căzut". Astfel, s-au constatat inadvertențe între cele două declarații și chiar în cuprinsul declarației martorei, din moment ce martorul nu a arătat că a strigat la tatăl său, ci doar că acesta se apăra de cuțit. Deși instanța a reținut că inculpatul are deficiențe de vedere, acesta se poate descurca singur, nu are nevoie de însoțitor și cu siguranță a văzut partea civilă în circumstanțele comiterii faptei având în vedere și distanța apropiată dintre cei doi.

În cauză s-a apreciat că este îndeplinită și cerința esențială specială prevăzută la art. 199 alin. (1) C. pen., întrucât partea civilă este fratele inculpatului.

Instanța a constatat că inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin reținerea prev. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. privitoare la circumstanța atenuantă a provocării. Conform art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:a) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Instanța a reținut, ca neîntemeiată cererea formulată de inculpate, întrucât nu întrunește condițiile legale pentru reținerea sa. Astfel, inculpatul a susținut că acțiunea părții civile de a lega cu sârmă poarta de acces dublată de folosirea de către aceasta a unui cuțit pentru a o amenința i-a creat o tulburare puternică care a condus la săvârșirea infracțiunii. În primul rând instanța a constatat că nu rezultă în mod indubitabil că partea civilă ar fi folosit efectiv cuțitul pentru a amenința sau chiar a încerca să lovească pe inculpat ci doar că l-a avut asupra sa și a gesticulat din mâini în momentele premergătoare comiterii faptei în timpul disputei verbale. O astfel de acțiune nu poate conduce la crearea unei tulburări puternice părții civile care avea posibilitatea de a se adresa organelor de poliție pentru rezolvarea conflictului, aceasta nefiind pusă în pericol niciun moment. De altfel, inculpatul și martorii E. și C. au arătat aceste aspecte doar la audierea în fața instanței, deși au fost audiați și în cursul urmăririi penale la scurt timp după comiterea faptei atunci când desfășurarea evenimentelor poate fi redată cu o mai mare acuratețe. Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă,fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a operat răspunderea penală a acestuia față de infracțiunea comise.

La stabilirea felului și a cuantumului pedepsei principale ce s-a aplicat inculpatului major A., cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 74 C. pen., pentru a stabili gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor circumstanțe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța a reținut faptul că inculpatul a comis fapta prin utilizarea unui mijloc specific (topor) care este apt a produce leziuni chiar dintre cele mai grave și a cauzat leziuni importante pentru partea civilă pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale (15-16 zile), însă fapta putea avea urmări mult mai grave având în vedere mijlocul folosit dar și locul în care a fost aplicat lovitura, respectiv zona capului fiind una vitală.

În același timp,sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a reținut că inculpatul este căsătorit, agricultor, fără antecedente penale, a suferit intervenții chirurgicale, este încadrat în grad mediu de handicap.

Cu privire la individualizarea în concret a pedepsei închisorii, instanța a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani și 3 luni sau cu amendă. Față de toate împrejurările expuse anterior, instanța, considerând că se impune adoptarea unei pedepse a închisorii peste limita specială, a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare considerată necesară și suficientă.

Față de împrejurările cauzei, și, mai ales, în raport, cu persoana infractorului (căsătorit, fără antecedente penale), instanța nu a găsit necesar să îi aplice pedepse complementare sau accesorii. Instanța nu a considerat necesar să facă aplicarea beneficiului art. 80 C. pen., nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 80 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv aceea ca instanța să aprecieze că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, în condițiile în care inculpatul a produs o stare de pericol ridicată pentru valoarea socială ocrotită, dar și prin aceea că inculpatul are vârsta de 51 de ani fiind la maturitate, situație în care personalitatea sa este pe deplin conturată.

De asemenea, instanța a considerat că nu este necesar a se amâna aplicarea pedepsei, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv ca aplicarea pedepsei să nu fie necesară, în raport cu toate aspectele cauzei prezentate anterior. Instanța a avut în vedere în principal aspectele arătate de inculpat cu privire la faptul că este suferind de mai multe afecțiuni,nu este cunoscut cu antecedente penale, are o conduită bună în comunitate, însă a considerat totuși că posibilitățile sale de îndreptare fără aplicarea unei pedepse sunt extrem de limitate date fiind condițiile efective în care a fost comisă fapta, urmarea produsă constând în leziuni însemnate pentru partea civilă, obiectul folosit la comiterea faptei. În aceste condiții, în raport cu toate criteriile prevăzute de legiuitor, instanța a apreciat că se impune necesitatea aplicării pedepsei în scopul atingerii scopului său.

Cu toate acestea, reținând că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, că a avut până în prezent o conduită corectă în familie și societate, iar în cauză a adoptat o poziție procesuală parțial sinceră, circumstanțe care permit organelor judiciare să se orienteze către modalități de individualizare judiciară neprivative de libertate nefiind necesară executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate, instanța a considerat că inculpatul dispune de resurse personale pentru înlăturarea riscului de reiterare a comportamentului infracțional și constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen. privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la daunele materiale, instanța a apreciat că în mod neechivoc, partea civilă a suferit un prejudiciu urmare a acțiunii inculpatului. Aceasta a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași în perioada 06.02.2016-09.02.2016 și a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Prin valorificarea unor prezumții rezultate din însăși fapta inculpatului și a cheltuielilor necesare tratamentului, instanța a considerat că suma de 1000 RON cu titlu de daune materiale reprezintă un cuantum rezonabil pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de partea civilă.

Cu privire la daunele morale, instanța a constatat că prin fapta sa, inculpatul a cauzat părții civile și un prejudiciu moral concretizat prin durerea fizică suportată, surmenajul, oboseala acumulată, dar și atingerea adusă onoarei sale. Cu toate acestea, instanța a cenzurat cererea părții civile la suma de 500 de RON având în vedere că aceasta nu a făcut în niciun mod dovada existenței unui prejudiciu într-un cuantum mai ridicat.

Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1226,56 RON, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate în perioada 06-09.02.2016. Constatând că prejudiciul solicitat este dovedit, cauzat prin fapta ilicită și culpabilă a inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată.

Serviciul Județean de Ambulanță Județean Neamț s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1346,80 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport și asistență medicală pentru persoana vătămată. Constatând că prejudiciul solicitat este dovedit, cauzat prin fapta ilicită și culpabilă a inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman s-a solicitat confiscarea toporului folosit la comiterea faptei. Instanța a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. pen., scopul măsurilor de siguranță este acela de a înlătura o stare de pericol și de a preîntâmpina săvârșirea de noi fapte penale, iar potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapta prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului.

Cu privire la toporul ridicat de la inculpat, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, fapta este nejustificată (neexistând niciun considerent rezonabil în baza căruia inculpatul să fi adoptat conduita interzisă de lege), perpetuarea deținerii unor astfel de bunuri generează o stare de pericol social (pentru că ar presupune crearea condițiilor de comitere a unor noi infracțiuni), iar bunul a fost efectiv folosit la comiterea faptei și aparține inculpatului.

Astfel, constatând îndeplinite condițiile legale, instanța, în temeiul prevederilor art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. a luat măsura de siguranță a confiscării speciale a unui topor cu coada din lemn având lungimea de 59 cm. și lama tăietoare de 12 cm., aflat la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Poliției mun. Roman (dovada seria x nr. x din data de 08.02.2016) aparținând inculpatului A.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) noul C. proc. pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A., în motivarea căruia a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 648 din data de 08 mai 2018 Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,în baza art. 421 pct. 1 lit. "b" noul C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sent. pen. 437/13.10.2017 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) noul C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență că apelul formulat este nefondat,întrucât instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat pe deplin vinovăția inculpatului A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe. Față de cele reținute, Curtea a apreciat că probele administrate dovedesc existența faptei, precum și vinovăția inculpatului, soluția de condamnare fiind temeinică și legală. Curtea, în contrast cu opinia inculpatului, a observat că acesta a săvârșit fapta supusă judecății în absența unei puternice tulburări sau emoții determinată de atitudinea provocatoare a persoanei vătămate.

Pentru existența circumstanței atenuante legale a provocării, s-a menționat că sunt necesare întrunirea a trei condiții cumulative: existența unei anumite activități de provocare din partea victimei; actul provocator al victimei să determine o puternică emoție inculpatului; sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții, inculpatul să fi săvârșit infracțiunea, iar sub acest aspect s-a reținut că din economia probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că niciuna dintre condițiile enumerate nu este incidentă în prezenta cauză, apreciind, în concordanță cu opinia instanței de fond, că acțiunea de violență fizică a inculpatului, care a produs leziuni traumatice persoanei vătămate nu a fost comisă de către acesta cât timp se afla sub o puternică tulburare sau emoție cauzată de actele de provocare ale persoanei vătămate.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în speță de față, Curtea a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen.

În ce privește modul de soluționare a laturii civile, Curtea a constatat că, în mod just, prima instanță a constatat întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale și a dispus tragerea la răspundere civilă a inculpatului, obligându-l la plata daunelor morale către partea civilă pentru prejudiciul patrimonial produs, ca urmare a săvârșirii faptei de lovire sau alte violențe.

Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a formulat un nou apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în fapt criticile formulate anterior în cauză.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Conform art. 16(2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Apelul este o cale ordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în desființării unei hotărâri nedefinitive.

În considerarea argumentelor juridice anterior expuse, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 648 din data de 08 mai 2018 Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,în baza art. 421 pct. 1 lit. "b" noul C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sent.pen. 437/13.10.2017 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, decizia apelată este definitivă, este o decizie a instanței de apel prin care s-a soluționat fondul apelului, în sensul rezolvării acțiunii penale și civile, soluția de condamnare fiind una definitivă și nu mai poate forma obiectul unui nou apel. Această cale ordinară de atac fiind deja epuizată.

Ca atare, apelantul a declarat apel împotriva unei hotărâri ce a fost pronunțată tot în calea de atac a apelului și nu mai poate fi supusă aceleiași căi de atac.

În consecință,Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 648 din data de 08 mai 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 648 din data de 08 mai 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.11.2018.