ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48/P din 25.05.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2013, în baza art. 386 C. proc. pen., s-au respins cererile formulate de inculpații A., B., C., D. și E. de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. anterior s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1318 din 22 februarie 2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 85/AP din 22 februarie 2005 a Tribunalului Neamț, și s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de:

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 4 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii de la data de 18 ianuarie 2007 la data de 19 ianuarie 2007.

A fot condamnat inculpatul G., în prezent în Penitenciarul Rahova, la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat- prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și în temeiul art. 34 lit. a) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. anterior, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. anterior.

În baza art. 86

C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 86

C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 5 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 86

C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 18 ianuarie 2007 la data de 19 ianuarie 2007 și de la data de 5 februarie 2008 la data de 4 martie 2008.

A fost condamnat inculpatul H., la pedeapsa de:

În baza art. 81 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 4 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior și vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii de la data de 18 ianuarie 2007 la data de 19 ianuarie 2007.

A fost condamnat inculpatul B., la pedepsele de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și în temeiul art. 34 lit. a) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. anterior, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. anterior.

În baza art. 86

C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 86

C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 5 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 86

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț;

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior și vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii de la data de 18 ianuarie 2007 la data de 19 ianuarie 2007.

A fost condamnat inculpatul C., la pedepsele de:

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și în temeiul art. 34 lit. a) C. pen. anterior contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. anterior, la care se adaugă un spor de 4 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. anterior.

În baza art. 86

C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 86

C. pen. anterior fixează termen de încercare 5 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 86

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț;

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

A fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 2 ani și 8 luni, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat- prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., aflat în prezent în Penitenciarul Giurgiu, la pedepsele de:

- 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat- prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 445 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț, modificată prin decizia penală nr. 520/2016 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior;

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

S-a descontopit pedeapsa de 24 ani, 2 luni și 20 zile aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1093/F din 29 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 1632 din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedepsele de:

- 8 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și c), alin. (2)

lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 369 alin. (10) C. proc. pen.

- 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an și 8 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 3 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) ș f C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 32 cu referire la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- restul de pedeapsă de 12 ani închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 45/D/2013 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2215/30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost adăugat la pedeapsa rezultantă de 24 ani, 2 luni și 20 de zile de închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 445 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț și sentința penală nr. 1093/F din 29 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen., la care se adaugă un spor de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 7 ani și 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.

În temeiul art. 43 alin. (1) și (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, la pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 45/D/2013 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2215/30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 28 (douăzeci și opt) ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, de la data de 18 ianuarie 2007 la data de 19 ianuarie 2007 și de la data de 11 martie 2008 la data de 8 aprilie 2008, perioada reținerii din dosarul nr. x/2010 a Judecătoriei Piatra Neamț de la data de 16 noiembrie 2009 la data de 17 noiembrie 2009, arestarea preventivă de la data de 20 mai 2014 la data de 30 iunie 2014, dedusă prin decizia penală nr. 2215 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pedeapsa executată de la data de 16 ianuarie 2015 la zi.

S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale nr. nr. 445 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț și nr. 1093/F din 29 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția I penală și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. anterior s-a confiscat de la inculpatul G. un pistol cu glonț J., model 1966, inscripționat K., seria x și 2 cartușe și 2 tuburi trase, calibru J., inscripționate L., aflate la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă.

În temeiul art. 162 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri, aflate la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă: o pușcă ce pare a fi cu aer comprimat inscripționată Gamo, calibru 5,5, seria x, o pușcă (artizanală) ce pare a fi cu aer comprimat, cu pat din lemn fără serie, un pistol cu gaze, calibru 9 mm, inscripționat M., împreună cu un încărcător cu 6 cartușe, un pistol cu aer comprimat cu inscripția N., cu seria x, două cutii cu proiectile inscripționate Gamo 5,5 mm, o cutie cu proiectile inscripționate x 4,5 mm, 6 cartușe și 5 tuburi trase calibru 9 mm, inscripționate O.

S-a luat act că persoanele vătămate P. și Q. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2007, pe raza municipiului Piatra Neamț s-au derulat mai multe conflicte, protagoniștii fiind membri a două grupări infracționale care la acel moment acționau în vederea dobândirii supremației în zonă.

Din datele și informațiile de interes operativ obținute la acel moment s-au conturat membrii și liderii celor două grupări infracționale, după cum urmează: o grupare coordonată de A., avându-i ca principali membri pe B., G., R., H., C., F. și E. și o altă grupare condusă de S. zis "T.", dintre membrii căreia au fost identificați U., V. și W.

Starea conflictuală între cele două grupări s-a instalat la începutul anului 2008, pe fondul unei altercații ce a avut loc în seara de 31.12.2007/01.01.2008, în clubul Central din Piatra Neamț, între W. și E., soldată cu agresarea celui din urmă. În cursul aceleiași zile, conflictul s-a transferat în incinta Spitalului Județean de Urgență Neamț, unde membrii grupării coordonate de inculpatul A. și membrii grupării rivale s-au atacat reciproc, altercația fiind stinsă în urma intervenției forțelor de ordine.

Pe acest fond tensional, la începutul lunii ianuarie 2008, inculpatul A. a decis să inițieze un adevărat război între cele două grupări, demarând acțiuni de filaj și supraveghere pentru a identifica reședințele membrilor grupărilor adverse și contactând membrii unor grupări rivale, pentru a-i determina să nu se implice în conflict.

În acest scop, pentru a-și afirma poziția de forță, în perioada 1-16 ianuarie 2008 inculpatul A. a procedat la mobilizarea și instruirea membrilor grupării sale, intenționând suprimarea fizică a membrilor grupării adverse coordonate de S. zis "T.".

Pe același palier se înscrie și incidentul din 08.07.2007, când, tot în urma unui conflict spontan declanșat între E. și persoana vătămată Q., inculpatul A., pentru a-și impune imaginea de forță și calitatea de lider, a intervenit cu mai mulți membrii ai grupării sale, agresându-i fizic atât pe Q., cât și pe tatăl acestuia P., sosit la fața locului în sprijinul fiului său.

Acționând în această manieră, inculpatul A. a reușit să consolideze poziția grupării sale, dovedind că, în situația în care unul dintre membrii acesteia este implicat într-un conflict, gruparea are capacitatea de a reacționa imediat, mobilizând un număr foarte mare de persoane înarmate sau nu, în măsură să-i sprijine pe ceilalți pentru soluționarea conflictului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita neaplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere că a făcut două denunțuri care nu au fost luate în calcul; în mod greșit s-a reținut în sarcina sa, săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (2) C. pen. întrucât nu s-a făcut dovada intenției de a suprima voința vreunei persoane și în mod greșit s-a realizat contopirea pedepselor. Referitor la contopirea pedepselor, concursul se întrerupe la momentul pronunțării hotărârii, însă este anormal ca primul termen al recidivei să îl constituie pedeapsa de 12 ani închisoare, definitivă în iunie 2014, iar al doilea termen îl constituie infracțiunile pentru care este judecat în prezentul dosar.

Prin decizia penală nr. 277 din 2 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul A. și în consecință s-a desființat în parte sentința penală nr. 48/2017 a Tribunalului Neamț și în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică în privința inculpatului A. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. (anterior) în infracțiunea ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. .

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 445 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț, modificată prin decizia penală nr. 520/2016 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (anterior);

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (anterior).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 24 ani, 2 luni și 20 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1093/F din 29 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 1632 din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedepsele componente:

- 8 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. (anterior) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. (anterior) raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și c), alin. (2)

lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior), art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 369 alin. (10) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. (anterior) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. (anterior) raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 32 C. pen. cu referire la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 45/D/2013 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2215/30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 24 ani, 2 luni și 20 de zile de închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 445 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț și sentința penală nr. 1093/F din 29 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 7 ani și 2 luni închisoare; pedeapsa principală rezultantă fiind de 15 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1) și (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa principală rezultantă de 15 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 45/D/2013 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2215/30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa principală de 27 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen. pe durata a 5 ani.

În final s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 27 ani și 6 luni închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen. și pedeapsa accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat de 27 ani și 6 luni închisoare, perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, de la data de 18 ianuarie 2007 la data de 19 ianuarie 2007 și de la data de 11 martie 2008 la data de 8 aprilie 2008, perioada reținerii din dosarul nr. x/2010 a Judecătoriei Piatra Neamț de la data de 16 noiembrie 2009 la data de 17 noiembrie 2009, arestarea preventivă de la data de 20 mai 2014 la data de 30 iunie 2014, dedusă prin decizia penală nr. 2215 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pedeapsa executată de la data de 16 ianuarie 2015 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată în privința inculpatului A. care nu sunt contrare acestei decizii penale.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, referitor la motivele de apel invocate de inculpatul A. că, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. a invocat prescripția răspunderii penale și nu a solicitat continuarea procesului penal în condițiile art. 18 C. proc. pen.

În concret inculpatul-apelant A. a arătat că de la data comiterii faptei pentru care au fost trimiși în judecată a trecut o perioadă de timp echivalentă cu termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 124 C. pen. (anterior) rap. la art. 123 alin. (1) lit. C). pen. (anterior).

Curtea a constatat că în primul rând cu privire la inculpatul-apelant A. se impune a fi stabilită legea penală aplicabilă, dat fiind faptul că data săvârșirii faptei care face obiectul judecății în apel este 01.01.2008, anterior intrării în vigoare a C. pen. (01.02.2014).

Inculpatul-apelant A. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpaților că în data de 1 ianuarie 2008, după ce inculpatul E. a fost agresat de W., inculpații A., B. și C. s-au deplasat la Spitalul Județean Neamț și au provocat un scandal public, tulburând grav ordinea și liniștea publică și împiedicând astfel desfășurarea normală a activității sanitare.

S-a arătat că din analiza probelor administrate în cauză nu se relevă aspecte de natură să susțină încadrarea juridică reținută de prima instanță; mai precis tulburarea liniștii și ordinii publice deterninată de inculpații nu a avut amploarea necesară să-i asigure caracter grav în sensul art. 321 alin. (2) C. pen. Inculpații au participat la un scandal public în incinta unității medicale din Piatra-Neamț; incidentul nu a avut o desfășurare temporară mare, iar resursele umane și logistice angajate au fost reduse.

În aceste condiții Curtea a constatat că se impune reținerea formei de bază a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (anterior); elementul circumstanțial care califică infracțiunea nefiind realizat în cazul de față. Prin urmare, s-a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice în conformitate cu art. 386 C. proc. pen. pentru inculpatul-apelant A. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (anterior).

În privința stabilirii legii penale mai favorabile inculpaților, în conformitate cu art. 5 C. pen., Curtea a constatat că, analizată global, legea penală din 1969 (C. pen.) este mai favorabilă inculpatului-apelant A. întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale - tipul special- este mai redus. Astfel, potrivit art. 124 C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale se socotește împlinit dacă a fost depășit cu 1/2 parte, indiferent câte întreuperi ar fi intervenit. În condițiile în care art. 155 alin. (4) C. pen. stabilește că prescripția răspunderii penale intervine dacă termenul de prescripție este depășit încă o dată, indiferent de numărul întreruperilor. Prin urmare, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunea care constituie capătul de acuzare a inculpatul-apelant A. - 3 luni-2 ani închisoare sau amenda- sunt identice în cele două norme de incriminare Curtea a găsit ca fiind mai favorabilă legea penală anterioară C. pen. din 1969.

În aceste condiții s-a constatat că termenul de prescripție specială a răspunderii penale prev. de art. 124 C. pen. (anterior) de 7 ani și 6 luni a fost depășit; în concret fapta pentru care inculpatul-apelant A. fost comisă la 01.01.2008, iar termenul de prescripție a răspunderii penale este de 7ani și 6 luni, astfel că s-a împlinit la 01.07.2015.

Prescripția răspunderii penale constituie un fapt juridic cu efect dublu:

- în plan substanțial penal constituie o cauză care înlătură răspunderea penală potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. (anterior);

- în plan procesual penal constituie un fapt juridic extinctiv al acțiunii penale potrivit art. 16 lit. f) C. proc. pen.; determină încetarea procesului penal potrivit art. 396 alin. (6) C. proc. pen.

Curtea a constatat prescripția răspunderii penale pentru inculpatul apeleant A. și a dispus încetarea procesului penal față de aceștia cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (anterior).

Cu privire la infracțiunea de constituire unui grup infracțional organizat-

Curtea a constatat că prima instanță în mod just a reținut în sarcina inculpatului A. săvârșirea infracțiunii de constituire unui grup infracțional organizat- prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. din 1969. Prin urmare, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului A. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. din 1969.

În aceste condiții Curtea a constatat că pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat- în art. 367 alin. (2) C. pen. corespondent cerințelor de tipicitate pentru fapta reținută în sarcina inculpatului A. limitele de pedeapsă sunt 3 ani - 10 ani închisoare. Prin urmare pedeapsa minimă aplicabilă inculpatului ar fi de 3 ani închisoare în condițiile în care circumstanța atenunată reținută în favoarea inculpatului de prima instanță și anume "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii" nu are un corespondent nemijlocit în art. 75 C. pen., iar circumstanțele cauzei nu justifică reținerea în favoarea acestui inculpat a uneia dintre circumstanțele atenuate prev. de art. 75 alin. (2) C. pen. Astfel că prin aplicarea pedepsei minime de 3 ani închisoare s-ar agrava situația inculpatului A. în propria cale de atac ceea ce nu este permis potrivit art. 418 C. proc. pen.

În aceste condiții Curtea a reținut spre aplicare norma de incriminare prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatul A. .

Cu privire la critica vizând autoritatea de lucru judecat, Curtea a reținut că inculpatul A. a invocat autoritatea de lucru judecat susținând că a fost condamnat anterior pentru aceiași faptă vizând constituirea unui grup infracțional organizat- pentru care a mai fost condamnat și în alte dosare pentru această infracțiune, respectiv în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bacău și dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția I penală.

Curtea a constatat că prima instanță în mod just a reținut inexistența autorității de lucru judecat, în condițiile în care, în dosarele sus menționate, inculpatul a fost trimis în judecată împreună cu alte persoane și nu cu inculpații din prezenta cauză, precum și faptul că inculpatul a constituit grupuri infracționale diferite, în scopul comiterii unor infracțiuni determinate. Inculpatul A. nu a constituit un singur grup infracțional având ca scop comiterea mai multor infracțiuni atât pe teritoriul țării cât și în alte țări, infracțiuni nedeterminate în concret la momentul constituirii grupării, ci a constituit mai multe grupări infracționale formate din persoane diferite, având ca scop săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni bine determinate.

În cauză din probele administrate, instanța a constatat că inculpatul A. a constituit un grup infracțional organizat-, la care au aderat inculpații G., B., C., H. și F., în scopul suprimării fizice a grupării adverse coordonate de S. zis "T." și care în perioada 1-16 ianuarie 2008, urmare a conflictului ce a avut loc în seara de 31.12.2007/01.01.2008 în clubul Central din Piatra Neamț, pentru atingerea acestui scop, a procedat la mobilizarea, instruirea și înarmarea membrilor grupării sale, demarând acțiuni de filaj și supraveghere, în vederea identificării reședințelor permanente sau temporare ale membrilor grupărilor adverse.

În aceste condiții, critica inculpatului pe această linie apare ca fiind neîntemeiată, astfel că soluția de condamnare dispusă de prima instanță este legală.

Cu privire la critica vizând aplicarea art. 19 din legea nr. 682/2002 s-a reținut că inculpatul a susținut că se impune aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din legea nr. 682/2002 întrucât datele furnizate de DIICOT susțin această soluție.

Curtea a constatat că din conținutul adresei nr. x/2017 din 4 aprilie 2017 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală rezultă că în cursul anului 2016, după trimiterea sa în judecată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a făcut mai multe denunțuri iar informațiile furnizate au dus la extinderea acțiunii penale față un inculpat, cu privire la alte infracțiuni. În dosarul penal nr. x/2015 al Tribunalului București, secția I penală i-a aplicat inculpatului A. cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din legea nr. 682/2002 .

Pe această linie Curtea a constatat că prima instanță în mod a just a reținut că pentru inculpatul A. nu se vor reține dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, motivat de faptul că, potrivit textului de lege menționat, persoana care are calitatea de martor și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Or, inculpatul nu a formulat un denunț în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, astfel că dispozițiile menționate îi sunt aplicabile doar în dosarul în care a făcut denunțul.

În aceste condiții Curtea a găsit neîntemeiată critica inculpatului pe această linie, drept pentru care nu a fost primită.

Împotriva deciziei nr. 277 din data de 2 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs în casație inculpatul A., criticând-o cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor, pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile legale existente în materia concursului de infracțiuni și în materia recidivei postcondamnatorii, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

A susținut recurentul inculpat că în mod greșit s-a reținut faptul că pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 2215 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală nu a fost concurentă cu sentința penală nr. 445/2014 a Judecătoriei Piatra Neamț. Astfel, în cauză, nu s-ar fi impus realizarea cumulului aritmetic referitor la pedeapsa de 12 ani închisoare, cum greșit a realizat Curtea de Apel Bacău, reținând că acesta este un rest de pedeapsă neexecutat.

A învederat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului, este stabilită pentru fapte concurente cu faptele reținute în sarcina acestuia prin sentința penală nr. 445/2014 a Judecătoriei Piatra Neamț.

Astfel, în cauză, s-ar fi impus descontopirea pedepsei de 4 ani închisoare, în pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 C. pen. anterior, stabilită în urma acestei descontopiri.

De asemenea, descontopirea, în același timp, a pedepselor stabilite prin decizia nr. 2215 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sens în care, contopirea urma a fi realizată sub virtutea C. pen. anterior, incidente fiind dispozițiile art. 33 și art. 34 din acest act normativ. În continuare, descontopirea cu privire la pedeapsa de 24 ani, 2 luni și 2 zile închisoare, trebuia să se realizeze pentru fiecare faptă în parte, iar pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru o faptă de furt săvârșită sub incidența C. pen. anterior, să fie apreciată ca fiind o infracțiune concurentă, fără a se avea în vedere recidiva.

A susținut că starea de recidivă postcondamnatorie intervine abia la momentul la care se aplică pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare, cu privire la infracțiunile de tentativă la tâlhărie și constituire de grup infracțional organizat-.

A mai arătat că recurentul inculpat nu poartă nicio vină asupra faptului că a fost condamnat în anul 2018 pentru fapte reținute în sarcina sa în anul 2008.

Față de această împrejurare, a considerat că, în cauză, se impune a fi descontopită pedeapsa de 12 ani aplicată prin decizia nr. 2215 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, să se repună acele trei pedepse în individualitatea lor, respectiv de 10 ani închisoare, 4 ani închisoare și 1 an închisoare, să se constate care sunt infracțiunile ale căror pedepse au fost anterior descontopite, comise anterior datei de 30 iunie 2014 și să se constate, pe cale de consecință, incidența concursului de infracțiuni. În acest sens, a solicitat ca la momentul contopirii să se facă aplicarea dispozițiilor art. 33-34 C. pen. anterior și, abia în final, să se procedeze la recontopirea, într-o singură pedeapsă rezultantă.

Prin încheierea din data de 30 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis în principiu recursul în casație declarat de inculpatul A. și s-a acordat termen la data de 5 septembrie 2018 în vederea soluționării.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, constată următoarele.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. se află în limitele legale.

În concret, inculpatul critică hotărârea atacată pe motiv că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale existente în materia concursului de infracțiuni și în materia recidivei postcondamnatorii.

A susținut că în mod greșit s-a reținut că pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 2215 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală nu este concurentă cu sentința penală nr. 445/2014 a Judecătoriei Piatra Neamț. Astfel, în cauză, nu s-ar fi impus realizarea cumulului aritmetic referitor la pedeapsa de 12 ani închisoare, cum greșit a realizat Curtea de Apel Bacău, reținând că acesta este un rest de pedeapsă neexecutat.

Criticile invocate de petent referitoare la faptul că decizia recurată este contrară legii, nu pot fi analizate însă prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat, pedepsele aplicate fiind în limite legale.

Motivul de recurs formulat de inculpat se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17