ÎCCJ, Decizia nr. 279/2017

Decizia

civilă nr. 279/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele;

I.

Circumstanțele speței

Prin Încheierea civilă nr. 233

din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în

Dosarul nr. x/1/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată

de A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., în

raport cu dispozițiile art. 1, 16, 20, 21 și 129 din Constituție

și s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de A. împotriva Încheierii civile nr. 134 din 24 aprilie 2017,

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

La data de 31

octombrie 2017(data poștei), A. a adresat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, o cerere

denumită contestație în anulare împotriva Încheierii civile nr. 233

din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțate de Înalta

Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în

Dosarul nr. x/1/2017, invocând generic dispozițiile art. 317 și urm. C.

proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea

atacată a fost pronunțată fără citarea

părților, cu încălcarea art. 308 alin. (1) din codul

menționat, a dreptului la un proces echitabil și a principiilor

contradictorialității și publicității.

În finalul

cererii, contestatorul a susținut că formulează și recurs

împotriva aceleiași hotărâri, în ceea ce privește respingerea

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc.

civ., cu precizarea că va depune motivele de recurs după comunicarea

încheierii.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții

Constituționale

Examinând

condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

invocată de A., din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)

și alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte

constată că și aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele

ce succedă.

Potrivit art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia.

Având în

vedere obiectul de reglementare al dispozițiilor legale criticate,

prevederi ce vizează regimul juridic al încheierilor pronunțate în

materia abținerii, aspecte ce nu au legătură cu obiectul și

stadiul procesual al cauzei, Înalta Curte constată că această

excepție nu are relevanță în soluționarea chestiunilor ce

pot fi deduse judecății în limitele impuse de lege pentru

această cale de atac.

Într-adevăr,

prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului

legal criticat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme

de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de

Casație și Justiție la contestația în anulare dedusă

judecății.

Nu este

îndeplinită, prin urmare, în acest caz, condiția de admisibilitate

privind legătura cu soluționarea cauzei.

În

consecință, constatându-se că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea

instanței de control constituțional se va respinge, ca

inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de contestator.

III.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare de

față:

Contestatorul

și-a fundamentat cererea de retractare pe dispozițiile art. 317 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora:

"Art.

317 - Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu

au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

(1) când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina,

nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii."

În

cauză, se constată că hotărârea atacată pe calea

contestației în anulare, respectiv Încheierea civilă nr. 233 din camera

de consiliu de la 25 septembrie 2017, a Înaltei Curți de Casație

și Justiție -Completul de 5 judecători, a fost

pronunțată în procedura de examinare a admisibilității

căii de atac, reglementată de art. 24

1

din Legea nr.

304/2004, text de lege care prevede expres că această procedură

se desfășoară în camera de consiliu, fără citarea

părților. Dispozițiile menționate din Legea nr. 304/2004

sunt aplicabile numai cererilor înregistrate pe rolul Completului de 5

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

având caracter special, derogatoriu de la prevederile de drept comun ale art.

308 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestator, referitoare la citarea

părților în cazul cererilor de recurs de competența altor

instanțe.

În

consecință, criticile formulate de contestator sunt neîntemeiate,

întrucât, pe de o parte, hotărârea atacată a fost

pronunțată fără citarea părților cu respectarea

dispozițiilor legale menționate, iar pe de altă parte, motivul

de contestație în anulare reglementat de art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. vizează ipoteza în care, contrar dispozițiilor legale care

prevăd că litigiul se soluționează cu citarea

părților, instanța ar pronunța hotărârea în pofida

faptului că procedura de chemare a părții nu era

îndeplinită potrivit cerințelor legale, situație a cărei

incidență nu se reține în cauză.

În

consecință, se va respinge, ca nefondată, contestația în

anulare dedusă judecății de A.

IV.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, se constată că A. a

declarat recurs la data de 31 octombrie 2017 (data poștei, plic),

împotriva unei încheieri pronunțate la data de 25 septembrie 2017.

Cum recursul

vizează exclusiv dezlegarea dată unei cereri de sesizare a

Curții Constituționale cu o excepție de

neconstituționalitate și, potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, termenul de declarare a recursului este în acest

caz de 48 de ore de la pronunțarea încheierii ce se atacă,

rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui

termen.

Având în

vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea

procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea

acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu

dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Constatând

că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Înalta

Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale

sancționatorii mai sus indicate și să dispună în sensul

respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva

Încheierii civile nr. 223 din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017,

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de A. împotriva Încheierii civile nr. 223 din camera

de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul

nr. x/1/2017, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.

Procesat

de GGC - GV