ÎCCJ, Decizia nr. 279/2017

Decizia civilă nr. 279/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele; I. Circumstanțele speței Prin Încheierea civilă nr. 233 din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 1, 16, 20, 21 și 129 din Constituție și s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Încheierii civile nr. 134 din 24 aprilie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

La data de 31 octombrie 2017(data poștei), A. a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, o cerere denumită contestație în anulare împotriva Încheierii civile nr. 233 din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, invocând generic dispozițiile art. 317 și urm. C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată fără citarea părților, cu încălcarea art. 308 alin. (1) din codul menționat, a dreptului la un proces echitabil și a principiilor contradictorialității și publicității. În finalul cererii, contestatorul a susținut că formulează și recurs împotriva aceleiași hotărâri, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc.

civ., cu precizarea că va depune motivele de recurs după comunicarea încheierii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale Examinând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de A., din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că și aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succedă. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Având în vedere obiectul de reglementare al dispozițiilor legale criticate, prevederi ce vizează regimul juridic al încheierilor pronunțate în materia abținerii, aspecte ce nu au legătură cu obiectul și stadiul procesual al cauzei, Înalta Curte constată că această excepție nu are relevanță în soluționarea chestiunilor ce pot fi deduse judecății în limitele impuse de lege pentru această cale de atac. Într-adevăr, prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului legal criticat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la contestația în anulare dedusă judecății. Nu este îndeplinită, prin urmare, în acest caz, condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei.

În consecință, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de control constituțional se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestator. III. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare de față: Contestatorul și-a fundamentat cererea de retractare pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., conform cărora: "Art. 317 - Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: (1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii." În cauză, se constată că hotărârea atacată pe calea contestației în anulare, respectiv Încheierea civilă nr. 233 din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul de 5 judecători, a fost pronunțată în procedura de examinare a admisibilității căii de atac, reglementată de art. 24 1 din Legea nr. 304/2004, text de lege care prevede expres că această procedură se desfășoară în camera de consiliu, fără citarea părților.

Dispozițiile menționate din Legea nr. 304/2004 sunt aplicabile numai cererilor înregistrate pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având caracter special, derogatoriu de la prevederile de drept comun ale art. 308 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestator, referitoare la citarea părților în cazul cererilor de recurs de competența altor instanțe. În consecință, criticile formulate de contestator sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, hotărârea atacată a fost pronunțată fără citarea părților cu respectarea dispozițiilor legale menționate, iar pe de altă parte, motivul de contestație în anulare reglementat de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

vizează ipoteza în care, contrar dispozițiilor legale care prevăd că litigiul se soluționează cu citarea părților, instanța ar pronunța hotărârea în pofida faptului că procedura de chemare a părții nu era îndeplinită potrivit cerințelor legale, situație a cărei incidență nu se reține în cauză. În consecință, se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare dedusă judecății de A. IV.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că A. a declarat recurs la data de 31 octombrie 2017 (data poștei, plic), împotriva unei încheieri pronunțate la data de 25 septembrie 2017. Cum recursul vizează exclusiv dezlegarea dată unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate și, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de declarare a recursului este în acest caz de 48 de ore de la pronunțarea încheierii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen. Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc.

civ. Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva Încheierii civile nr. 223 din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva Încheierii civile nr. 223 din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc.

civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017. Procesat de GGC - GV